Prezentăm în continuare estimările organizației non-guvernamentale ASCORO privind finalizarea lucrărilor începute anterior, care includ trasee de autostradă subterane.
După o perioadă îndelungată în care, la nivel național, au fost semnalate temeri legate de executarea tunelurilor pentru autostrăzi, anul 2025 marchează o premieră: s-au realizat simultan mai multe tuneluri adevărate pe autostrada A1 și, în inițiere, pe A3 la tunelul Meseș.
• Tunelul Momaia între Curtea de Argeș și Tigveni, pe lotul 4 Sibiu – Pitești, cu o lungime de 1,3 km, structura și calea de rulare finalizate, progres de 90%, estimare pentru punerea în circulație august 2026.
• Tunelurile „pentru urși” între Deva și Lugoj: unul de 0,4 km și al doilea de 1,8 km. Progresul este de 50%, cu posibilitatea de a fi deschise circulației la finalul anului 2026 sau cel târziu în cursul anului 2027.
• Tunelul Robești, 900 metri, pe Valea Oltului, primul din lotul 2 Sibiu – Pitești. În prezent, se află în etapa excavărilor. Al doilea tunel pentru același lot, Boița 1, a fost recent autorizat, iar construcția va începe în curând. Restul tunelurilor de pe lotul 2 așteaptă avizarea de mediu, estimată pentru trimestrul II 2026. Dacă nu apar alte obstacole birocratice, finalizarea celor 7 tuneluri de pe această secțiune este estimată pentru 2030–2031, cel mai lung având 1,6 km.
Cel mai lung tunel din A1 Sibiu – Pitești, finalizat până în 2029?
• Tunelul Poiana, 1,7 km, de pe lotul 3 Sibiu – Pitești. În contrast cu cele excavate tradițional, acesta va fi realizat cu tehnologia TBM, similar cu cea folosită la metroul din București. Piese pentru echipamentul de excavare sunt în curs de livrare din Italia. Acest tunel are toate avizele necesare, iar finalizarea și punerea în funcțiune este planificată pentru 2028–2029.
• Tunelul Meseș, 2,9 km, pe A3 lângă Zalău. Cel mai extins contract semnat vreodată în România. Se realizează foraje geotehnice, iar estimarea pentru punerea în funcțiune prevede anul 2032, conform declarațiilor premierului Bolojan, după consultări cu constructorii.
În ansamblu, progresul în construcția tunelurilor necesită răbdare, fiind condiționat de constrângeri tehnice specifice. Ritmul de construcție depinde de numărul de puncte de acces pentru aprovizionare: până la finalizarea excavărilor există un singur punct de acces, apoi două, ceea ce limitează posibilitatea de a lucra în mai multe puncte simultan și, implicit, de a accelera avansul prin augmentarea echipamentelor sau a forței de muncă. Un avantaj major poate fi crearea unui acces suplimentar, precum în cazul tunelurilor „pentru urși”, unde se lucrează pe aproximativ 10 fronturi de lucru, tunelul fiind aproape de suprafață și parțial deschis, utilizând metoda cut & cover.
Pericolul de a întâmpina probleme în procesul de construcție nu trebuie ignorat, însă este esențial ca aceste riscuri să fie evaluate și gestionate cu prudență. În condițiile configurației terenului, recomandabil este să se realizeze mai multe tuneluri scurte în locul unuia de dimensiuni mari. În general, orice tunel cu o lungime peste 1 km necesită cel puțin 4–5 ani pentru construcție, inclusiv studiile geotehnice și proiectarea, iar extinderea duratei este proporțională cu creșterea lungimii acestuia.
Posibile neprevăzute subterane și solurile foarte moi sau instabile pot duce la prelungirea etapelor de construire, chiar și în cazul tehnologiilor moderne. În faza de utilizare, tunelurile necesită cheltuieli regulate pentru monitorizare și întreținere. De aceea, aceste proiecte trebuie gestionate atent, limitând, pe cât posibil, numărul și lungimea lor.
