Imagine: Theodoros Terzopoulos / Profimedia Images
27 Martie 2025, 10:36 (actualizat 27 Martie 2025, 10:37)
„Poate teatrul să răspundă la strigătul disperat al timpurilor noastre într-o lume a cetățenilor săraci, prinși în captivitatea unei realități virtuale și a izolării sufocante? Într-o lume robotizată, supusă unui sistem totalitar de control și reprimarea vieții?” a întrebat regizorul Theodoros Terzopoulos în mesajul Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025.
Anual, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, o personalitate culturală internațională transmite un mesaj, difuzat global în numeroase limbi.
Mesajele anterioare au fost semnate de personalități importante precum scriitorul și regizorul francez Jean Cocteau (1962), Şeicul Sultan Bin Mohammed Al Quasimi, dramaturgul mexican Victor Hugo Banda, Radu Beligan (1977) sau scriitorul canadian Robert Lepage.
În 2025, mesajul a fost transmis de Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor și director artistic al Companiei teatrale Attis, inspirație a Olimpiadelor de teatru și președinte al Comitetului Internațional al Olimpiadelor de teatru.
„Poate teatrul să răspundă la strigătul disperat al timpurilor noastre într-o lume a cetățenilor săraci, prinși în captivitatea unei realități virtuale și a izolării sufocante? Într-o lume robotizată, supusă unui sistem totalitar de control și reprimarea vieții?”
Oare teatrul se implică în problemele actuale, cum ar fi distrugerea mediului, încălzirea globală, pierderea biodiversității, poluarea oceanelor, topirea calotelor glaciare, incendiile forestiere și fenomene meteorologice extreme? Poate teatrul să devină un factor activ în ecosistem? De mulți ani, teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu pare să abordeze această problemă.
Își asumă teatrul responsabilitatea față de condiția umană în secolul 21, când cetățenii sunt manipulați de interese politice și economice, de rețelele media și grupurile de opinie? Cum se raportează la rețelele sociale, care, pe de o parte, facilitează comunicarea, dar, pe de altă parte, creează o distanță între oameni?
Poate teatrul să fie un spațiu de coexistență a diversităților, în ciuda traumatismelor actuale? Trauma ne obligă să reconstruim miturile. După cum spunea Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o mașină la care se pot conecta mereu alte și alte mașini. El transportă energia până când viteza crescândă va face să explodeze câmpul cultural și, adăugăm, câmpul barbariei.”
Oare teatrul, prin luminile sale, poate dezvălui traumatismele sociale și evita o imagine falsă despre sine?
Acestea sunt întrebări fără răspunsuri definitive, întrebări care definesc teatrul. Întrebări inspirate de Dionis, zeul extazului teatral și al mitului, conectând trecutul, prezentul și viitorul. Dionis, copilul născut de două ori, bărbat și femeie, în furie și blândețe, divin și animalic, între nebunie și rațiune, ordine și haos, la limita dintre viață și moarte. Întrebarea lui Dionis – ce înseamnă totul? – îl împinge pe creator spre o investigare constantă a rădăcinilor mitului și a enigmaticului om.
Suntem în căutarea unor noi căi narative, menite să cultive memoria și să creeze o nouă responsabilitate morală și politică, pentru a depăși dictatul Evului Întunecat contemporan.
Ziua Mondială a Teatrului
Inițiativa de a celebra Ziua Mondială a Teatrului pe 27 martie a fost lansată în 1961 la Viena, în cadrul celui de-al IX-lea Congres Mondial al Teatrului, organizat de Institutul Internațional de Teatru. Un an mai târziu, teatrul francez își marca propria sărbătoare, odată cu deschiderea sezonului Teatrului Național din Paris.
