Vinerea trecută, 2 mai, a început votul în diaspora pentru alegerile prezidențiale. Sociologul Cătălin Stoica, fost director timp de opt ani al unuia dintre cele mai importante institute de cercetare a opiniei publice din anii 2000 – CURS, explică de ce anumite sondaje nu se confirmă în rezultatele finale ale votului, sursele posibilelor greșeli și impactul datelor incorecte.
Conform sociologului Cătălin Stoica, înțelegerea corectitudinii unui sondaj depinde de factori precum eșantionul ales, metoda de intervievare utilizată, perioada de desfășurare, formularea întrebărilor și reputația institutului de cercetare. Acești parametri pot distinge un sondaj eronat de unul care reflectă cu acuratețe intențiile electorale.
Stoica argumentează că erorile din sondaje pot rezulta din diverse motive, inclusiv proiectarea incorectă a eșantionului, formularea neclară a întrebărilor, neprofesionalismul intervievatorilor sau, uneori, răspunsuri eronate din partea respondenților.
Chiar și cu aceste posibile inadvertențe, impactul datelor eronate asupra opiniei publice este limitat. „În cazul unei tentative de manipulare prin sondaje, efectul este extrem de restrâns la potențialii sponsori ai partidelor”, susține Cătălin Stoica. El crede că acuratețea măsurării intenției electorale va crește pe măsură ce ziua alegerilor se apropie.
- INTERACTIV Toate sondajele pentru prezidențiale: O cursă strânsă pentru locul doi
Cătălin Stoica discută și despre volumul său recent publicat, „Turul doi care n-a fost”, o analiză a evenimentelor politice românești post-anulare a alegerilor prezidențiale.
Cătălin Stoica este profesor universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, doctor în sociologie la Universitatea Stanford și deține două masterate la Stanford și la Universitatea Central Europeană. Între 2007 și 2015 a fost director general al Centrului de Sociologie Urbană și Regională (CURS).
„Politicienii interesați pot modifica datele pentru a-și mobiliza susținătorii de partid, în jocurile interne sau pentru a impresiona sponsori”
HotNews.ro: Mulți români susțin că nu ar trebui să aibă încredere în sondaje anul acesta, argumentând că cercetările anterioare nu au fost precise în estimarea intențiilor electorale. Câtă dreptate au?
Cătălin Stoica: Neîncrederea în sondaje este evidentă. Majoritatea așteaptă precizie absolută în predicții, însă sondajele funcționează pe probabilități. La un eșantion de 1.067 de persoane, există o marjă de eroare de 3%, cu o probabilitate de 95%. Aceasta semnifică că un scor de 30% pentru un partid sau candidat înseamnă, practic, o valoare cuprinsă între 27% și 33% în majoritatea sondajelor. Există și o mică probabilitate (5%) ca scorul adevărat să fie în afara intervalului. Lucrăm cu oameni, nu cu date măsurabile direct, explicând astfel diferențele potențiale, în special la sondajele la ieșire, între rezultatele exit-poll-urilor și rezultatele finale.
– Cu aceste limitări ale sondajelor, rezultatele sunt totuși cât mai apropiate de realitate. Dar uneori, nu. De ce?
– Erorile pot fi multiple: unele persoane nu sunt sincere, iar alții pot greși în proiectarea eșantionului sau în formularea întrebărilor, sau profesionalismul intervievatorului poate juca un rol.
– Cum apar aceste estimări atât de departe de realitate, precum exemplele din
– Anul trecut, existau sondaje care plasau pe locul doi un anumit candidat. Cum apar aceste estimări atât de departe de realitate?
– În general, pe parcursul campaniei, sondajele ar trebui să se apropie de rezultatul final pe măsură ce voturile se apropie. Exemplele sunt observațiile despre evoluția unor candidați pe măsură ce s-au stabilit candidații partidelor.
Sondajele care circulă „pe surse” merită o atenție sporită. Jurnaliștii ar trebui să identifice firma de cercetare, verificând datele sondajului, pentru a evita informațiile false. Partidele pot utiliza astfel de cifre „pe surse” sau date nefundamentate pentru a atrage sponsori.
{/* … restul conținutului… */}
