Papa Francisc, decedat luni la vârsta de 88 de ani, a fost suveranul pontif care a promovat cele mai multe femei în funcții de conducere în Vatican. Deși a extins ariile de decizie în structura Bisericii Catolice, a evitat să avanseze în direcția hirotonirii femeilor, lăsând o moștenire complexă, marcată de progrese istorice, dar și de limitele unei tradiții încă puternice.
În timpul pontificatului său, început în 2013, Papa Francisc a numit mai multe femei decât oricând anterior în poziții de conducere în cadrul Bisericii Catolice.
Ultima decizie, luată din spital în februarie 2025, a fost numirea surorii Raffaella Petrini într-o funcție echivalentă cu guvernatorul Vaticanului. A fost prima femeie numită în această poziție. Cu câteva săptămâni înainte, Papa a numit sora Simona Brambilla să conducă un departament vatican responsabil cu ordinele religioase din întreaga lume.
„A făcut mai mult decât orice alt papă pentru a asigura includerea femeilor în roluri de conducere mai înalte”, a declarat Anna Rowlands, profesor universitar și consultant ocazional al Vaticanului. „Cu toate acestea, majoritatea schimbărilor s-au produs în limitele sistemului existent, adaptând structura doar parțial”, a adăugat Rowlands.
Femei în poziții cheie
Prima numire a avut loc în 2016, când Barbara Jatta a devenit prima femeie conducătoare a Muzeelor Vaticanului. În 2021, sora Nathalie Becquart a fost numită co-subsecretar al Sinodului Episcopilor, cu drept de vot – o premieră. Un an mai târziu, sora Alessandra Smerilli a fost promovată în funcția secundară în departamentul pentru dezvoltare umană integrală.
Papa Francisc a inclus, de asemenea, două femei în comisia de selecție a episcopilor – o structură exclusiv masculină până atunci.
„Așadar, lucrurile încep să se schimbe treptat”, a declarat el pentru o sursă de presă, în 2022.
În cadrul Sinodului din 2024, au participat practic 60 de femei alături de peste 300 de cardinali, episcopi și preoți, cu drept total de vot – o realizare importantă.
„Francisc a adus în Biserică discuția despre rolul femeilor la un nou nivel, iar eforturile sale de a promova importanța fiecărei persoane sunt încurajatoare în aceste vremuri dificile”, a declarat Phyllis Zagano, membră a primei comisii despre diaconatul feminin.
Comisii fără concluzii definitive
În ciuda acestor progrese, papa a evitat o abordare directă a hirotonirii femeilor. A înființat două comisii pentru a analiza posibilitatea diaconatului feminin – o funcție clericală ce nu include dreptul de a celebra liturghia. Niciuna dintre comisii nu a ajuns la o concluzie definitivă, iar raportul primei comisii nu a fost publicat.
„Este primul papă care recunoaște clar că Biserica are o discrepanță majoră și nedreaptă între bărbați și femei”, a afirmat Paola Lazzarini, activistă pentru reformă. „Modalitatea sa de a aborda această nedreptate s-a bazat pe numirea unor femei și pe comisii care au luat un timp îndelungat, fără a ajunge la un rezultat clar.”
Rațiuni pentru refuzul hirotonirii femeilor
În plus față de reformele instituționale, Francisc a fost un susținător al cauzelor care afectează profund femeile.
Însă, anumite declarații au fost considerate depășite. De exemplu, în 2024, într-o vizită în Belgia, Francisc a vorbit despre „fertilitatea, grija și devoțiunea femeii”, ceea ce a generat critici pentru opiniile conservatoare, din partea unui institut religios.
Întrebat despre refuzul hirotonirii femeilor, papa a susținut că se teme de „o masculinitate îmbrăcată în fustă”.
„Uneori părea că se străduia să găsească un limbaj potrivit și, chiar și atunci, uneori făcea remarci care nu ajutau”, a spus Rowlands. „Cu toate acestea, el s-a implicat în cauze vitale pentru femei, ceea ce i-a câștigat admirația multora.”
„În general, Francisc a contribuit la cauza femeilor din Biserică”, adaugă Natalia Imperatori-Lee, profesor universitar.
„Prin promovarea femeilor în funcții de conducere în Vatican și prin dialogul despre diaconatul feminin, a deschis uși care anterior erau închise”, a mai spus o sursă de presă.
O moștenire echilibrată fragilă
Reformele Papei Francisc trebuie înțelese în contextul unei istorii îndelungate a excluderii femeilor din conducerea Bisericii. În primele secole ale creștinismului, femeile au jucat roluri importante. Dar, o dată cu institutionalizarea Bisericii, autoritatea clericală s-a concentrat exclusiv pe bărbați, iar influența femeilor s-a limitat la domeniul spiritual.
„Reformele papei Francisc au reprezentat atât un pas înainte, cât și o constantă amintire a barierelor care încă există în Biserică”, a notat o sursă citată anterior.
Prin promovarea femeilor în funcții importante, Papa Francisc a contribuit la deschiderea unor noi uși. Totuși, hirotonirea femeilor continuă să fie exclusă din dezbaterile publice. Preoția, cardinalatul și papatul rămân strict masculine.
În concluzie, lupta pentru egalitate de gen în cadrul Bisericii Catolice este un proces care încă durează.
