O performanță medicală excepțională
Un tânăr chirurg, Alexandru Tzaicu, la doar 26 de ani, a impresionat lumea medicală, devenind primul chirurg care și-a efectuat propria operație.
A realizat o intervenție chirurgicală pentru o hernie inghinală, testând o nouă tehnică de anestezie locală, dezvoltată de doi medici români. Această metodă a fost detaliat descrisă în lucrarea sa de doctorat.
Această realizare a adus faimă și succes profesional.
După acest succes, Tzaicu a înființat un sanatoriu în Iași, inițial pe strada Zmeu (în zona actualului Muzeu Municipal), apoi în zona Copou, între Palatul Universitar și Liceul Internat (actualul Colegiu Negruzzi).
A devenit un chirurg solicitat atât în Iași, cât și în București.
Presa locală menționează că a fost solicitat să opereze personaje influente ale vremii, inclusiv printesa Valentine Șuțu.
Decăderea familiei Tzaicu
Venirea regimului comunist a adus ruinarea familiei Tzaicu.
Casa din Copou, afectată de bombardamentele din 1944, a fost demolată.
În 1948, sanatoriul „dr. Tzaicu” a fost naționalizat, alături de alte instituții medicale din Iași.
Doctorul Tzaicu s-a retras la Hârlău, unde a decedat în 1958.
Medicul a pierdut ambii copii: dr. Mircea Tzaicu a murit în 1952, iar fiica sa, Magda Miclescu, s-a sinucis în 1953. Evenimentele au urmat arestării fiului Magdei și solicitării Securității de a colabora cu regimul, având în vedere că ea lucra la Ambasada SUA.
Lupta pentru recuperarea drepturilor
În 2006, un urmaș al familiei, Șerban Sturdza, a inițiat demersuri pentru recuperarea proprietăților familiei, profitând de legea retrocedărilor.
În 2022, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a acordat inițial o sumă modică, considerată insuficientă de moștenitori.
Șerban Sturdza, moștenitorul familiei proprietare a sanatoriului naționalizat, a contestat compensația oferită.
Tribunalul a identificat erori de evaluare, reclasificând clădirile din spații comerciale, nu locuințe, și corectând coeficientul de risc seismic. Drept urmare, compensarea a fost dublată, ridicându-se la 3 milioane de lei.
Tribunalul a concluzionat că sanatoriul nu îndeplinea criteriile pentru o evaluare ca spațiu rezidențial. Au justificat decizia prin destinatia lucrativă a clădirilor.
Cele șapte corpuri de clădiri, nu mai există, dar terenul și posibilitățile de dezvoltare (4.916 mp) situate într-o zonă apreciată, combinate cu posibilități de construire (1.083 mp) sunt subiectul cererii de recuperare.
Decizia urmează să fie reexaminată de Curtea de Apel, având în vedere contestația CNCI.
Dosarul este în curs de judecare la Curtea de Apel, fara data precizata pentru primul termen.
