Un tată de 54 de ani, Mădălin Ionescu, are trei copii. Doi sunt din prima căsnicie, cu Mihaela Coșerariu, Ștefania și Filip, iar o fetiță este din mariajul cu Cristina Șișcanu. Recent, el a făcut dezvăluiri emoționante despre fiul său, Filip, într-o scrisoare.
„Fiule drag, Scriu aceste rânduri într-o dimineață însorită, dar inima îmi pare că plouă de prea mulți ani. Poate că unele ploi nu se văd pe obraji, ci doar în felul în care ne tremură mâinile când îmbrăcăm copiii, sau în felul în care stăm treji noaptea, ascultând respirațiile lor, între grijile care nu vor să adoarmă.
Te privesc, Filip, și mă întreb de câte ori tu ai fost cel ce m-a susținut, ținându-mă în viață. Tu, cu râsul tău care dărâmă ziduri, cu lumina ta care persistent strălucește în fiecare colț al României care pare să ignore realitatea. Ești un far într-o lume ce încă bâjbâie prin ceață. Ești frumusețea unei lupte tăcute, cu zâmbetul ca armă”, a început Mădălin Ionescu.
Cât de mult a suferit Mădălin Ionescu în tăcere
Acum, el își împărtășește public regretul că a muncit excesiv și a fost prea puțin prezent pentru Filip. „Am fost mulți ani omul de pe ecran, cu voce fermă și fraze bine alese, un om care părea să aibă toate răspunsurile. Dar în pauzele de publicitate, mă întrebam dacă ai mâncat bine, dacă ai fost înțeles, dacă ai fost protejat.
Între emisiuni, eram doar un tată care se întreba: „Fac suficient? Îmi ajunge iubirea pentru a compensa un sistem care nu-ți oferă nimic?” Și răspunsul era deseori „nu”. Am fost prins între camerele de filmat și cele de spital. Între lumina scenei și întunericul din care uneori ieșeam șchiopătând. Dar tu, tu ai mers mereu înainte”.
Scrisoarea lui Ionescu continuă într-o notă profundă: „Ai iubit lumea, chiar și atunci când ea nu a știut s-o facă și pentru tine. România nu este încă un mediu prietenos pentru copii ca tine, Filip. O țară în care politicienii se joacă cu cifrele de pe hârtii fără să vadă fețele ascunse în spatele lor. Unde se discută reduceri de beneficii în birouri luxoase, fără să înțeleagă că aceste sume nu sunt doar niște cifre, ci sunt oxigen, viață. În locuri unde spitalele se destramă, tu ai fost salvat de fiecare dată nu de sistem, ci de oameni, de empatie, de noroc, de rugăciuni.
Poate că niciodată nu vei înțelege ce înseamnă să iubești o femeie și să fii iubit de ea, cu toată explozia de emoții, atingeri, promisiuni și dureri pe care dragostea le aduce. Poate că niciodată nu vei experimenta acel tip de intimitate pe care noi, ceilalți, o considerăm normală. Asta îmi provoacă durere, fiule. Nu pentru că ar exista vreo lipsă în tine – ești întreg și luminos – ci pentru că lumea nu știe să-ți ofere acest miracol, ți l-a refuzat fără s-o întrebe”.
Motivul suferinței lui Mădălin Ionescu
„Sunt zile în care mă simt vinovat. Vinovat că am fost prezent, dar nu mereu suficient de apropiat. Că mi-am împărțit inima între trei copii, dar am simțit mereu că tu aveai nevoie de toată. Că am vorbit despre nedreptate în fața unei camere, dar am strigat prea puțin în stradă. Scriu toate acestea nu doar pentru tine, ci și pentru cei asemenea ție. Și pentru tații ca mine, care se prăbușesc în tăcere, ținându-se drepți, doar pentru că altfel copiii lor s-ar prăbuși și ei.
Scriu pentru generațiile de părinți care au bătut la uși închise și pentru generațiile care vor veni – să nu mai bată, să intre direct. Filip, tu ești lecția mea de viață. Tu ești adevărul meu. Atunci când lumea s-a îndoit de ce e important, tu ai fost răspunsul. Și tot ce-mi doresc este ca această țară, care te iubește când zâmbești pe rețelele de socializare, să înceapă să te iubească și în liniște.
Să te sprijine nu doar cu aplauze, ci cu legi. Nu doar cu admirație, ci cu infrastructură. Nu doar cu emoție, ci cu normalitate. Și, poate într-o zi, când vei fi singur într-o cameră și eu nu voi mai fi aici, să citești aceste rânduri și să știi că ai fost iubit cu toată inima. Așa cum puțini oameni sunt iubiți vreodată. Cu toată inima, Tatăl tău”, a încheiat Mădălin Ionescu.
