Un eveniment religios semnificativ are loc în județul Iași, la Mănăstirea Hadâmbu, cu ocazia a 35 de ani de la reluarea vieții monahale în această aşezare istorică.
În această ocazie, credincioșii vor putea venera moaștele Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, aduse din Grecia, de la Mănăstirea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică și Sfântul Pantelimon” din Agia, Larissa.
Moaștele vor fi expuse spre închinare în perioada 16-23 mai, iar punctul culminant al evenimentului va fi Sfinta Liturghie arhierească din 18 mai, oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Această manifestare nu doar comemorează o aniversare importantă pentru obștea mănăstirii, ci și consolidează credința comunității.
Cu ocazia a 35 de ani de la înființare, la Mănăstirea Hadâmbu din județul Iași vor fi aduse pentru venerare moaștele Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Acestea vor ajunge vineri, 16 mai, la ora 17:00, de la Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserică și Sfântul Pantelimon din Agia, Larissa, Grecia și vor rămâne expuse pentru închinare o săptămână întreagă, în perioada 16-23 mai. Duminică, 18 mai, de la ora 9:00, va avea loc o Sfinte Liturghie arhierească, dedicată aniversării a 35 de ani de la reluarea vieții monahale în mănăstire. Ceremonia va fi oficiată de un sobor impresionant de clerici. Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai venerați sfinți ortodocși, cunoscut drept tămăduitor și invocat pentru vindecare. Ziua sa de pomenire este 27 iulie și este adesea numit „doctor fără de argint”, subliniind altruismul său. El este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor, fiind un model pentru profesioniștii din domeniul sănătății și un exponent al credinței creștine. Mănăstirea Hadâmbu, fondată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea (1659), a fost ctitorită de un boier grec. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost locuită de călugări greci, până la secularizarea averilor mănăstirești din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a condus la părăsirea mănăstirii. Aici au avut loc perioade de abandon, până în 1937, când primii călugări români au reluat viața monahală, ghidati de ieromonahul Eov Mazilu. Abandonați din nou de regimul comunist în 1959, au trebuit să părăsească mănăstirea. Mănăstirea a rămas pustie vreme de 30 de ani, până în anul 1990, când, din încredințarea Patriarhului Daniel, Arhimadritul Nicodim Gheorghiță a fost numit stareț. În deceniile de viață monahală, sub conducerea sa, a fost construită o nouă biserică, o locuință pentru călugări, o instituție filantropică, un altar de vară și o clopotniță. Obștea a desfășurat multiple activități filantropice și sociale, prin care a acordat sprijin material și spiritual numeroaselor parohii și mănăstiri din zonă”. – Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor.
