Infecțiile acute de ureche medie la copii sunt foarte frecvente, mai ales la preșcolari, după infecțiile respiratorii. Copiii mai mari și adulții pot prezenta, de asemenea, astfel de afecțiuni, dar cu o incidență mai redusă. Dr. Armand Agache, medic specialist ORL, explică cauzele, semnele și modalitățile de prevenire.
Conform statisticilor, trei din patru copii vor experimenta cel puțin un episod de infecție de ureche medie până la vârsta de trei ani. Specialiștii explică că inflamația acută a urechii medii apare mai frecvent la preșcolari, datorită anatomiei specifice. Canalul auditiv, la copii, este mai scurt și mai orizontal, facilitând pătrunderea secrețiilor și a microorganismelor din nas în urechea medie.
Orice dificultate în aerisirea adecvată a urechii, cum ar fi o infecție respiratorie, poate crea un mediu favorabil pentru acumularea secrețiilor și bacteriilor, ducând ulterior la o inflamație locală, care se poate agrava și transforma într-o infecție.
Conform specialiștilor, infecțiile de ureche sunt foarte comune la copiii cu vârste cuprinse între șase luni și doi ani, dar pot apărea și la vârste mai mari. Frecvența acestor infecții se reduce odată cu înaintarea în vârstă.
Clasificarea otitelor
Există trei tipuri principale de otite. Otita medie congestivă se caracterizează prin acumularea de lichid în urechea medie, fără infecție. Aceasta se manifestă printr-o înroșire a timpanului și semne de iritație.
Principalul simptom este durerea, care poate surveni brusc, amplificând disconfortul copilului, și ridicând îngrijorarea părinților. Durerea este intensă, provocând agitație, neliniște, dificultăți la somn sau alimentație, și febră. Poate apărea și scurgerea de lichid purulent din ureche, și o diminuare a auzului.
În otita medie preperforativă, lichidul din urechea medie este infectat, prezentând puroi vizibil prin timpanul transparent. Timpanul este proeminent și intens înroșit. Presiunea crescută poate duce la perforarea timpanului, cu scurgerea de secreții purulente sau sângeroase.
Perforarea timpanului este un eveniment ce necesită tratament rapid. În anumite cazuri, poate persista, influențată de infecții, patologii asociate (cum ar fi diabetul sau deficiențe imune) și afectând calitatea vieții.
Alte afecțiuni asociate
Otitele pot avea multiple cauze, inclusiv afecțiuni asociate la copiii mici, cum ar fi prezența polipilor (adenoidită) sau hipertrofia amigdalelor. Afecțiuni respiratorii obstructive pot obstrucționa fluxul de aer printre căi și pot conduce spre acumulări de secreții care infectează urechea medie. Sezonul rece favorizează apariția otitelor, datorită aglomerării în incinte închise.
Îngrijorarea și durerea cresc pe parcursul inflamației și infecției, culminând cu dureri intense. În momentul scurgerii de puroi, timpanul s-a rupt, eliminând presiunea și durerea. În astfel de situații, consultarea urgentă a unui specialist este esențială pentru tratament adecvat.
Necesitatea antibioticelor
Tratamentul otitelor variază în funcție de stadiu. Otita în fază incipientă se tratează simptomatic cu medicamente pentru ameliorarea durerii, desfundarea nasului, fluidizarea secrețiilor și antialergice. Dacă situația se agravează, se pot adăuga medicamente antialgice, antitermice și antibiotice cu spectru larg.
În cazuri severe, medicul poate recurge la timpanocentreză (drenarea puroiului printr-o mică incizie în timpan), pentru a preveni deteriorările ireversibile.
Prevenire la copiii mai mari
Copiii trebuie educati privind igiena corectă a mâinilor și a căilor respiratorii superioare. Spălarea pe mâini după contacte cu persoane din afara familiei, curățarea nasului cu ser fiziologic, sau, dacă este posibil, aspiratul și suflatul nasului reduc concentrația de agenti patogeni in căile respiratorii. Vaccinarea antigripală, atât pentru copii cât și pentru cei care îi îngrijesc, o altă măsură de prevenție.
În cazuri de otite repetate, cauzele fundamentale precum adenoiditele marite, pot necesita intervenție chirurgicală.
În general, perioada de recuperare după otită este de aproximativ o săptămână, care poate fi mai îndelungată în cazuri mai complexe.
Pe măsură ce copiii cresc, anatomia urechii se modifică, trompa lui Eustachio devine mai puțin accesibilă infecțiilor, iar imunitatea se întărește, prevenind astfel apariția otitelor recurente.
