Strategia de securitate a României (2015): depășită, spun experți

Darius Cojocaru
4 Citit minim
Expert: strategia de securitate extinsă a României, concepută în 2015 de George Maior și Florian Coldea este depăsită

O nouă definiție a strategiei de securitate națională

Pentru a înțelege obiectivele unei bune strategii de securitate, un politolog și cercetător postdoctoral la o universitate elvețiană a analizat modul în care este abordată securitatea națională.

Expertul în relații internaționale a criticat frecvent conceptul larg de securitate extinsă, introdus într-o strategie anterioară.

„În practică, securitatea extinsă include o gamă foarte largă de probleme, de la drone militare la probleme culturale, tratându-le ca aspecte de securitate națională. Această abordare riscă să includă prea multe domenii, diluând conceptul de securitate națională și împiedicând o prioritizare eficientă”, a explicat analistul.

Acesta propune o revenire la o definiție mai îngustă a securității naționale, concentrată pe protejarea suveranității, integrității teritoriale, ordinii constituționale și a infrastructurii critice.

Diferența între strategia de apărare și cea de securitate națională

Întrebare: Care sunt cele mai importante amenințări și riscuri pentru securitatea națională ale României, avand in vedere viitorul strategic?

Răspuns: Strategia de apărare este diferită de cea de securitate națională, deși ultimul deceniu a observat o confuzie în delimitare. Revizionismul rus, conflictul din Ucraina și din Marea Neagră, rămân cele mai grave amenințări la adresa securității naționale. Cele de mai mici amploare constau în operațiuni cibernetice asupra infrastructurii critice, acțiuni hibride, fluxuri ilegale de arme și amenințări teroriste. Este important să se identifice, ierarhizează și prioritizeze amenințările într-un mod realist pentru alocarea resurselor.

Riscurile includ interferențe electorale, dezinformare externă, șocuri energetice, instabilitate economică, derapaje fiscale și pierderea fondurilor europene, precum și fenomene meteo extreme.

Vulnerabilitățile țintiu cresc din deficitul de personal din instituțiile cheie, calitatea slabă a politicienilor și a decidenților și a infrastructurii critice.

Strategiile trecute au avut o descriere detaliată a amenințărilor, dar au lipsit evaluarea și ierarhizarea acestora. Prioritizarea și diagnosticul structural sunt esențiale pentru a asigura alocarea corectă a resurselor.

Greșelile din strategia de securitate din mandatul anterior

Conceptul de securitate extinsă, introdus în strategie, preia idei din studii internaționale, nu este originar românesc si este criticabil pentru abordarea largă ce înglobează multe domenii, de la probleme de plagiat la securitatea culturii.

Aceasta diluează semnificația securității naționale, diminuând importanța unor aspecte cruciale si fac imposibilă prioritizarea și alocarea resurselor pentru cei mai importanți pericol. Acest concept slăbește controlul democratic asupra serviciilor și crește puterea instituțiilor de securitate în domenii care nu le aparțin.

România și China: o analiză strategică

România ar trebui să adopte un model similar cu cel al Uniunii Europene vizavi de China, considerandu-l un partener-competitor-rival, prioritizand diversificarea relațiilor comerciale și menținerea unui dialog politic.

O strategie de securitate eficientă

O strategie eficientă trebuie să stabilească obiective naționale clare, să ierarhizeze amenințările, riscurile și vulnerabilitățile și să definească un concept strategic unitar. Acest proces trebuie să includă experți și practicieni, implementând un model similar cu cele din Occident, sau din Finlanda, unde implică întreaga societate.

Cum testăm dacă o strategie de securitate este bună

O strategie bună trebuie să fie coerentă intern, să prioritizeze și să se concentreze pe cele mai importante aspecte, să fie realistă în legătura dintre obiective și mijloace și să utilizeze indicatori măsurabili. Aceasta trebuie să fie integrată în strategiile NATO și UE.

Din perspectiva exemplelor vestice, există abordări diverse, inclusiv modelul american „ends-ways-means”, și modelul european mai descriptiv, mai putin concret. Un aspect important este implicarea practicienilor și experților în elaborarea strategiilor.

Fenomene politice internaționale și securitatea națională

Un fenomen politic extern nu trebuie automat securitizat, independent dacă împărtășește aspecte comune cu idei adverse statului, pentru că ar trebui să evităm o extindere nejustificată și ne-coerentă.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns