O îngrijitoare româncă, după ani de muncă în Italia, se confruntă cu dureroasa revenire în țară. Pierderea unei fiice într-un tragic accident a determinat-o să se întoarcă definitiv, obligând-o să se confrunte cu noi provocări.
Numeroase femei din România aleg să lucreze ca îngrijitoare în Italia, în speranța unei vieți mai bune pentru familiile lor. Această opțiune, însă, implică despărțiri dureroase și o izolare profundă, dificile de a fi compensate chiar și prin scurte vizite în țară.
Aurelia, o femeie care și-a dedicat 13 ani muncii în Italia, a fost nevoită să revină acasă din cauza unei tragedii personale: decesul fiicei sale într-un accident. În prezent, se străduiește să se reintegreze pe piața muncii și să aibă grijă de nepoatele sale, orfane la vârste fragede.
„Sunt o fostă îngrijitoare, am lucrat 13 ani în Italia. O mare nenorocire m-a determinat să mă întorc definitiv, moartea unei fiice. Am rămas să cresc două nepoate gemene. În Italia am lucrat atât cu contract, cât și fără contract, în Sicilia, unde situația e cunoscută.”, a declarat Aurelia pentru o sursă de știri.
Îngrijitoare, Italia: „Anul a trecut pe lângă mine, iar acasă nu mai este la fel”
Aurelia povestește că, în perioada în care lucra în Italia, vizitările în România erau rare, o dată pe an. Această separare de familie și prieteni a făcut-o să se simtă străină chiar în țara natală.
„În Italia sufeream enorm, la fel ca și multe dintre voi, în perioadele de sărbători, când nu eram aproape de cei dragi. Mergeam o dată pe an acasă și vecinii sau prietenii mă întrebau mereu când plec?”
„Nimeni nu m-a întrebat dacă m-am întors definitiv. Mă simțeam ca un străin, copiii au crescut, oamenii nu mai erau la fel. Acesta este prețul despărțirii de casă. Unele dintre voi poate că au avut mai mult noroc, având familia aproape.”, a mai precizat femeia.
Aurelia reflectă la momentele importante ratate, la tristețea pierderii părinților și a fiicei, tragedii care au marcat existenta sa.
„Anul a trecut pe lângă mine, am pierdut momente frumoase și persoane dragi, inclusiv părinții și fiica. Sunt trei înmormântări în trei ani.”
„Anul a trecut pe lângă mine și pe lângă noi. Acasă lucrurile nu mai sunt la fel. Multe dintre noi suntem bolnave, alte familii s-au destrămat. Multe femei, deși avansate în vârstă, continuă să muncească, cu o multitudine de obstacole. Unele femei suferă critici nu doar din partea străinilor, dar și din partea celor dragi, fiind marcate de nefericire și tristețe.”, a subliniat aceasta.
„Acasa, la întoarcerea pe care o aștepți, nu este totul roz.”
„Spun asta pentru că mulți au fost dezamăgiți de cei dragi care le-au reproșat: ce-ai făcut pentru mine? În astfel de momente, pare că le cade cerul, uitând că trimiteai colete, bani și că, în calitate de îngrijitoare, tu nu mâncai, nu dormeai, așteptai momentul în care vei da vestea de bucurie. Atunci te simțeai împlinită.”
Sunt la pământ, dureri îngrozitoare de oase, probleme cardiace, insomnie etc. M-am lăsat pe ultimul loc, punând familia pe primul loc. Acasă, la întoarcerea definitivă, pe care o aștepți cu bucurie, nu este totul roz. Unele dintre noi pierd și liniștea sufletească, pe lângă părinți.
Deși unii ne critică pentru că am fost atât de mult plecate, ne confruntăm și cu indiferența celor de la care ne așteptam mai mult, simțind o răceală, poate o iluzie sau oboseală acumulată prin îngrijirea bătrânilor.
FOTO: Sursa nu apare
