Luând în considerare recomandările țărilor din UE și studiile științifice din ultimii 30 de ani, implementarea actuală a pachetului fiscal-bugetar va afecta puternic economia, va accentua inegalitățile economice și sociale, va crește sărăcia și privarea materială și va regresa România cu 10-15 ani în ceea ce privește indicatorii de dezvoltare umană. După aproape 20 de ani de progres, România se va confrunta cu un declin, diferențele de dezvoltare se vor acutiza, și țara se va întoarce la rivalitatea cu Bulgaria pentru ultimele poziții din UE.
Probabil că eforturile de „privatizare” a fundamentelor statului român vor avea succes. Prin privatizarea educației, sănătății, și a companiilor strategice profitabile, și prin implementarea unui model de liberalizare-restructurare-privatizare (inclusiv prin presiuni la agențiile de reglementare), România va deveni un experiment de stat minimal cu servicii publice doar pentru cei care își pot permite. Social, povara va cădea aproape exclusiv asupra celor cu venituri mici și clasei de mijloc, deteriorând sistemul de siguranță socială și anihilând câștigurile de putere de cumpărare și bunăstare din ultimii ani. Politic, inegalitățile sociale se vor accentua iar opoziția va colecta voturile de frustrare ale milioane de români.
Acest pachet fiscal-bugetar nu are nicio legătură cu negocierile și argumentele grupului tehnic de lucru (care, ex post, s-a dovedit a fi un exercițiu de imagine), ci este o strategie prestabilită în grupuri de lucru informale, fără consultări ample cu Comisia Europeană. Întreaga miză pe austeritate va distruge întreprinderile naționale și companiile care produc în România, exacerbând dezechilibrul comercial. Criza bugetară, care ar fi putut fi gestionată, va degenera într-o criză economică, socială și politică de amploare prin implementarea acestui pachet.
Era nevoie de o consolidare fiscal-bugetară? Da. Se putea face diferit? Da, exact în limitele Planului Național Bugetar Structural 2025-2031, treptat, echitabil, cu combaterea exceselor și a privilegiilor din cheltuieli și cu eforturi de combatere a evaziunii fiscale. Avem nevoie de un stat puternic, nu unul minimalizat și temerar, cu reforme și investiții, nu doar măsuri de austeritate.
Da, se putea face altfel și iată 5 argumente simple.
- Consolidarea fiscal-bugetară trebuie să fie echitabilă. Se impunea impunerea unui sistem progresiv de impozitare în loc de majorarea TVA generală, în special creșterea TVA redus, care crește povara fiscală pe umerii celor cu venituri mici. TVA este un impozit regresiv, suportat mai mult de cei cu ponderi mai mari în consumul de bunuri și servicii esențiale. Pensionarii vor suporta o povară mai mare decât alte grupuri de vârstă, iar cele mai sărace gospodării vor suporta o taxă semnificativ mai mare decât cele bogate.
- Consolidarea trebuie realizată strict proporțional cu nevoia. Experiențele din Europa Centrală și de Est, inclusiv ale României, demonstrează că fiecare euro tăiat dintr-o cheltuială productivă reduce PIB-ul cu 80 de centi, iar fiecare euro suplimentar de taxe reduce PIB-ul cu 50 de bani. Nu se justifică o ajustare presupusă a deficitului bugetar de peste 3,75% din PIB, când România ar avea nevoie de 2,2% din PIB. Este necesară o ajustare prudentă, nu excesivă, în funcție de imperfecțiunile implementării.
- Consolidarea trebuie să aibă eficiență macroeconomică. Creșterea TVA are un impact inflaționist și contracționist puternic. Scenariile de simulare indică o creștere a inflației și o scădere a economiei cu un grad ridicat de probabilitate. Aceasta măsură va afecta negativ competitivitatea producătorilor români. Întreprinderile mici și mijlocii vor avea dificultăți mari. Cu un impact bugetar similar, un sistem progresiv de impozitare ar avea un impact inflationary și contracționist mai redus, contribuind la reducerea inegalităților sociale.
- Chiar dacă era necesară o creștere a TVA, cota redusă la alimente, medicamente și bunuri esențiale trebuia menținută. O creștere excesivă a TVA-ului la alimente și medicamente ar transforma România într-o țară cu taxe printre cele mai mari din UE, spre deosebire de alte țări.
- Un plan de consolidare trebuie să aibă o viziune macroeconomică. Este esențial să se evite tăieri directe din educație, sănătate, cercetare, și investiții productive. Nu trebuie să se blocheze schemele de ajutor de stat și programele de garanții pentru companiile inovatoare și exportatoare. Consolidarea trebuie construită pe reforme și investiții, nu doar austeritate.
Doar austeritatea necontrolată, fără un stimul economic bine direcționat, va duce la eșecul consolidării, la contracția economică și la intrarea într-un ciclu vicios de declin economic, social și politic.
