În cadrul unei transmisiuni live Gândul a emisiunii Realități Cosmice, Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a călătorit în spațiu, a discutat despre navigarea după stele. În dialog cu jurnalistul H.D. Hartmann, Prunariu a detaliat procedura de orientare cosmică în situații de urgență.
Dumitru Prunariu: „Sunt necesare trei stele pentru o triangulare precisă”
În interacțiunea cu H.D. Hartmann, Dumitru Prunariu a explicat metoda de orientare astronomică în cosmos. Cu 44 de ani în urmă, atunci când a învățat arta zborului cosmic, tehnologia era mult mai rudimentară. Însă, în caz de probleme tehnice, cosmonauții trebuiau să se poată orienta și fără sistemele avansate, ajungând în siguranță pe Pământ. Prin urmare, a fost esențial să stăpânească arta navigării după stele. O matrice specială, plasată pe vizor, era utilizată pentru localizarea precisă a poziției spațiale. Prin înclinarea matricei până la alinierea stelelor cu orificiile acesteia, cosmonauții determinau unghiul ideal pentru reintrarea în atmosferă.
„Am învățat să mă orientez după stele în situații critice, când echipamentele de la bord erau defectate. În timpul zborului meu, acum 44 de ani, calculatoarele de bord nu erau la fel de performante. Utilizam grile speciale care ne arătau configurația astronomică. Ne orientam nava astfel încât stelele să se suprapună cu orificiile grilei. În situații de avarie, stelele erau singura noastră referință pentru a calcula traiectoria de întoarcere pe Pământ. Orientarea era crucială pentru a introduce nava în atmosferă la momentul potrivit. Este vital să ai întotdeauna planuri de rezervă. Pentru o triangulare exactă, sunt necesare trei stele. Trebuie să știi cu precizie orbita și viteza navei. De asemenea, ne ghidam în conformitate cu orbita precalculată. Orientam nava în jurul axelor sale, conform pozițiilor stelelor. Motorul navei este poziționat pe o anumită axă. Când trebuia să frânăm pentru a intra în atmosferă, motorul trebuia să fie îndreptat în poziția corectă, pentru a ne asigura reintrarea în atmosferă. Prin intermediul unor matrici cu orificii, se putea realiza o orientare foarte precisă. Fixam matricile pe vizor și urmăream alinierea stelelor cu orificiile pentru a obține unghiul perfect de reintrare în atmosferă. Aceasta ne dădea semnalele necesare pentru cuplarea motorului si efectuarea manevrei.”, a explicat cosmonautul.
