Dragoș Anastasiu: Faliment sau șantaj, alegerea făcută

Darius Cojocaru
5 Citit minim
Dragoș Anastasiu, justificările dinainte de anunțarea demisiei: Am ales între faliment și șantaj. Am ales șantajul

„Nu am venit aici pentru a mă prezenta ca victimă, nici pentru a oferi justificări. Am venit să explic un context puțin cunoscut, care a afectat nu doar o companie, ci sute de angajați și mii de pasageri”, a declarat Dragoș Anastasiu.

Anastasiu a detaliat cum, între anii 2005 și 2009, una dintre societățile sale de transport internațional a fost supusă unei verificări amănunțite a Poliției Economice, după ce la frontieră au fost observate discrepanțe între numărul de pasageri și biletele prezentate pentru mai multe autocare operate de subcontractanți.

În 2009, Administrația Financiară a demarat o investigație amplă pe cinci ani, prin intermediul unei persoane inculpate în dosarul actual. Această investigație a durat patru luni. La un moment dat, colegii mei mi-au spus că totul era în regulă din punct de vedere contabil, însă existau probleme cu plățile către stat. Adică, sumele plătite existau, dar nu se corelau cu evidențele Administrației Financiare. Inspectoarea ne-a spus că situația este gravă, dar are o propunere „constructivă”.

Propunerea era următoarea: fie să suspendăm controlul și să rectificăm toate evidențele (mii de documente de plată, pentru cinci ani), fie să închidem dosarul și să ne recomande o firmă specializată în „corecții”. Această firmă urma să rezolve situația în câteva luni. Inspectoarea a afirmat că are încredere în această firmă, a declarat Anastasiu.

Autoritățile au solicitat toate biletele emise timp de cinci ani – aproximativ 500.000 – pentru a le compara cu evidențele Poliției de Frontieră. „Trei persoane au lucrat timp de trei ani la Poliția Economică. TVA-ul nostru era blocat, iar suma însumată depășea un milion de euro. Concomitent, criza economică din 2009 genera pierderi din exploatarea autocarelor”, a explicat el.

La finalul anchetei, concluzia Poliției Economice a fost că nu există nicio dovadă de fraudă fiscală. Cu toate acestea, dosarul a fost trimis spre urmărire penală „deoarece nu putea fi închis pur și simplu, după trei ani de muncă”.

O propunere de „soluționare” din partea Administrației Financiare

În 2009, o nouă verificare a Administrației Financiare a vizat aceeași companie, cu un accent deosebit pe evidențele de plată. Anastasiu a declarat că inspectorii au propus două opțiuni: fie să se suspende controlul pentru a fi posibilă corectarea documentelor, fie să se angajeze o firmă recomandată de Administrația Financiară pentru „remedierea” situației.

Ulterior, partenerul său de afaceri a semnat contractul cu firma intermediară, care ulterior a fost menționată în rechizitoriul DNA. Anastasiu afirmă că, ulterior, s-au încercat diverse soluții, dar, în cele din urmă, compania sa a fost obligată să recalculeze toate evidențele de plată, descoperind că „au plătit mai mult decât era necesar”.

Ulterior, înțeleg că lucrurile sunt clare în rechizitoriu – deși eu nu l-am văzut la acel moment. Partenerul meu a ajuns la DNA și a făcut denunțul după mai multe luni. În această perioadă, s-au încercat soluții și au avut loc discuții, dar fără succes. Între timp, colegii mei au refăcut toate evidențele de plată. Am constatat, la final, că erau erori de înregistrare, însă sumele plătite de noi către stat au fost mai mari decât cele necesare. Ulterior, au apărut solicitări de deplasări din partea funcționarilor ANAF și a firmei recomandate. Acestea s-au soldat cu facturi neachitate – un an, doi ani, trei, patru. Aceasta este povestea, a mai spus el.

Facturi neachitate și călătorii cerute de funcționari

El a menționat că nu a avut acces la rechizitoriu în momentul redactării acestuia, însă este dispus să își asume deciziile luate atunci, chiar dacă au fost luate „sub presiune și cu intenția de a salva compania și angajații”.

A trebuit să iau o decizie rapidă. Riscul era falimentul: sute de angajați, familiile lor, 15 ani de muncă, zeci de mii de călători din Europa care nu s-ar mai fi putut întoarce în România. Am ales să accept propunerea, întrucât restul aspectelor controlului erau în regulă. Partenerul meu a semnat contractul cu firma respectivă, pe una dintre companiile pe care o gestiona el.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *