Salut, sunt Andrei Luca Popescu (ALP), jurnalist și redactor-șef adjunct la Panorama. Acesta este buletinul săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă invităm să vă abonați gratuit, pentru a-l primi direct pe email.
Analizăm sesiunile de comunicare directă cu jurnaliștii și cetățenii organizate de Nicușor Dan la Palatul Cotroceni. Și ne întrebăm de ce reacția sa este atât de diferită după ani de discurs formal și lipsit de spontaneitate. Este o perioadă în care românii au nevoie urgentă să-și exprime nemulțumirile. Să simtă că un lider politic este la fel de preocupat de problemele lor și încearcă să clarifice direcțiile corecte. Ne vom concentra apoi asupra unui lider incomplet, care abordează subiectele cu superficialitate: Sebastian Burduja.
Am apreciat momentul „ce avem noi aici?”, al președintelui Nicușor Dan, din conferința de presă a acestei săptămâni, care a semănat cu o sesiune de consiliere pentru jurnaliști, precum și pentru restul românilor. „Ce este cu această lipsă de ordine?”, s-a întrebat liderul de la Cotroceni, cu o abordare relaxată și neașteptată, dar care se potrivește personajului.
„Lipsa de ordine” este un diagnostic relevant pentru întreaga națiune, nu doar pentru problemele din sistemul de justiție, la care președintele a făcut referire.
După ani de reticență și lipsă de implicare a președintelui României, deschiderea dialogului public a lui Nicușor Dan oferă ocazia unor discuții necesare, chiar dacă multe pot rămâne la nivelul exprimarii frustrărilor. Conferințele de presă cu președintele tind să devină discuții diverse, chiar dacă majoritatea subiectelor nu țin de responsabilitățile sale directe.
Și asta nu este negativ, pentru că românii resimt mai mult ca niciodată lipsa unor lideri care să demonstreze conștientizarea provocărilor actuale. Avem nevoie de întrebări pertinente și de răspunsuri reale, chiar dacă sunt doar retorice. În ultimul timp, această platformă a fost dominată de figuri extrem de conservatoare și anti-occidentale.
Mulți râd de fostul primar când îl observă cum se străduiește, concentrându-se pentru a răspunde la întrebări dificile. Pentru mine, aceasta este o indicație pozitivă: omul se gândește la ceea ce spune și transmite idei coerente, nu fraze lipsite de sens și răspunsuri superficiale, ca cele ale multor politicieni.
Un alt semn pozitiv? Președintele își evaluează nivelul de cunoaștere în diverse domenii. Nu este o analiză precisă, dar demonstrează că este conștient de limitele sale și că poate greși. Amintiți-vă ultimul lider politic atât de sincer.
Venind de la președintele ales cu majoritatea voturilor, orice declarație are o importanță majoră. Pentru sistemul românesc, obișnuit cu reacții dictate de interesele șefilor, este nevoie de o direcție clară. Altfel, nimic nu se schimbă.
Din păcate, după cum a remarcat retoric chiar Nicușor Dan, câți români mai cred liderii politici, indiferent dacă transmit adevărul și realitățile concrete? Pentru mulți, contează doar conștiința comunicatorului, nu mesajul transmis. Când comunicatorii utilizează frustrarea legitimă a oamenilor și o manipulează, precum populiștii și extremiștii, oamenii pierd capacitatea de discernamânt.
Sistemul de pensionări din justiție, la care s-a referit Nicușor Dan, este o anomalie veche a României. Este exemplul perfect de sistem care, având puterea de a decide, se auto-avantajează. Magistrații trebuie să fie o categorie privilegiată în orice democrație, de buna lor stare depinzând o componentă esențială a statului. În România, însă, observăm că doar avantajele financiare nu garantează aceasta.
Ieșirea la pensie la vârste fragede, când specialiștii sunt la apogeul competențelor lor; pensii egale cu salariul, fără o corelație cu contribuția; acordarea de beneficii suplimentare prin procese judecate în propriul sistem; contestarea politicii fiscale prin şantaj, subminând buna funcţionare a statului; susţinerea unui sistem de castă care împingând oamenii să îl abandoneze rapid. Aceasta este o imagine a justiției româneşti.
Abordarea președintelui cu privire la abuzurile de la pensionări a adus în atenție și lipsa de scrupule a unora care profită de privilegii, solicitând pensionări fără termen sau revenind în sistemul de stat. Această practică se adaugă la dezechilibrul social profund.
Raportul dintre salariul mediu al unui magistrat român și salariul mediu al cetățenilor este unul din cele mai mari din Europa. Magistrații români se descurcă financiar, însă percepția majorității românilor este că justiția nu funcționează, că nu asigură egalitate.
Sigur, magistrații români sunt copleșiți de volumul de muncă, au o carieră plină de presiuni, activează într-un sistem neadecvat și unde modernizarea întâmpină dificultăți. Dar asta nu le conferă dreptul să abuzeze de un sistem care îi privilegiează.
Din păcate, problemele nu se limitează la pensionările din magistratură. Această lipsă de ordine este o realitate în statul român, în ciuda unor instituții care funcționează eficient.
De aici, probabil, și nevoia de a solicita răspunsuri președintelui pe cazuri concrete care reflectă bolile cronice ale României: abuzurile sexuale de la SNSPA, agresiunea unui tânăr polițist, inundațiile din Suceava. Nicușor Dan a oferit răspunsuri la aceste probleme.
Concluzia lui Nicușor Dan, despre consolidarea statului, reflectă o abordare pragmatică.
Și aici este punctul crucial pe care îl urmăresc cu interes: cum va controla activitatea serviciilor secrete, care au demonstrat deficienţe structurale în ultima perioadă?
În prezent, președintele pare dispus să se implice. Între excesul toxic al unui fost lider și pasivitatea altuia, sperăm că Nicușor Dan va găsi un echilibru.
