Spre deosebire de bulion, pasta de roșii prezintă diferențe semnificative, deși mulți le confundă. Când este indicat să folosim pasta de roșii și când bulionul? Fiecare componentă joacă un rol specific în bucătărie.
Bulionul este un extract concentrat, obținut din roșii fierte și strecurate. Are o consistență mai fluidă decât pasta de roșii și se comercializează, de obicei, în recipiente.
Pasta de roșii, dimpotrivă, este o pastă densă, mult mai concentrată decât bulionul. Are o aromă ușor dulceagă, în timp ce bulionul are o notă acră și ușor amară, la final.
În esență, bulionul este un extract de roșii fierte și strecurate, fără condimente, cu o consistență fină, spre deosebire de pasta de roșii.
În cazul în care ai ales bulion în loc de pastă sau invers, se poate face un înlocuitor. Pentru a obține consistența de bulion, poți amesteca o parte de pastă de roșii cu o parte de apă. Pentru a obține pasta din bulion, folosește două părți de bulion și un sfert de parte zahăr, scăzând de două ori mai mult lichid din rețetă.
Pasta de tomate este folosită în cantități reduse pentru a adăuga complexitate aromă, și pentru a îngroșa supe, sosuri sau feluri de mâncare. Deși bulionul și pasta de roșii au ingredientul principal comun, deosebirile sunt semnificative.
Pasta de tomate are o textură mai densă și un gust mai pronunțat, dat de timpul îndelungat de preparare. Astfel, gătirea prelungită scoate în evidență aromele intense, aducând un rezultat similar cu cel al roșiilor uscate.
Mai mult, obținerea consistenței de pastă necesită mai multe faze de gătire și îndepărtarea sâmburilor. Gustul este dat pur și simplu de puterea aromatizantă a roșiilor.
Rezultatul este o pastă cu textură consistentă ce nu se întinde, oferind o răspândire mai bună a aromei, spre deosebire de bulionul mai fluid.
