Amélie Nothomb, surprinsă în februarie 2023 la Barcelona, în timpul promovării romanului său anterior, „Primul sânge”. FOTO: Lorena Sopena / Zuma Press / Profimedia Images
Toamna aduce cu sine și un nou volum de la Amélie Nothomb. Pe 20 august, cititorii pot descoperi „Tant mieux”, o carte plasată la granița ficțiunii și realității, un tribut adus mamei sale decedate anul trecut.
Stilul său inconfundabil, întotdeauna elegantă în negru, cu o pată de ruj roșu-intens pe chip, misterioasă și fermecătoare, este descris de Le Soir. „Sunt copleșită de scrisori. Într-o zi, mă vor găsi îngropată sub tone de hârtie”, a mărturisit ea pentru o publicație franceză.
Dimineața își dedică patru ore scrierii, între 04:00 și 08:00, perioadă în care se simte cel mai productivă. Mai apoi, o jumătate de oră este alocată lecturii și răspunsurilor la corespondență. Însă își recunoaște imposibilitatea de a ține pasul cu volumul de scrisori primite.
Publicarea celui mai recent roman va genera, cu siguranță, o creștere a fluxului de scrisori.
Amélie Nothomb descrie „o experiență devastatoare”
„Această carte vorbește despre mama mea. Aparent, mama mea a decedat pe 11 februarie 2024. A fost, evident, o experiență devastatoare pentru mine…”, a declarat scriitoarea de 58 de ani, care i-a pierdut tatăl cu patru ani înainte, un eveniment pe care l-a prelucrat în romanul „Primul sânge”.
Pierderea mamei sale adânc admirate a lăsat o urmă și mai dureroasă.
„De un an și jumătate mint oamenii care mă întreabă despre mama mea. Le spun: «O, foarte bine!», a mărturisit într-un interviu. „Mi-e rușine și îmi cer scuze celor pe care i-am mințit, dar nu a fost o acțiune calculată…”.
„Simt nevoia să fac un ‘coming out’, un ‘coming out’ de orfan, deoarece nu aveam curajul să dezvălui dispariția mamei”, a subliniat ea.
Un omagiu emoționant prin literatură
În „Tant mieux”, Nothomb urmărește viața lui Adriana, o fată de patru ani, în grija bunicii sale materne pe perioada verii. Această figură autoritară și severă o obligă, printre multe alte evenimente, să-și înghită vărsătura după un mic dejun forțat cu hering. În această atmosferă copleșitoare, singura cale de salvare pentru Adriana este mantra repetată ca o formulă magică: „Tant mieux” (cu atât mai bine), cum subliniază revista Entrevue.
Această expresie devine rapid o strategie mentală esențială pentru a face față dificultăților copilăriei. Totul, durerea și frica, sunt absorbite în această formulă înțeleaptă,transformându-se într-un instrument de rezistență, de supraviețuire, dar, paradoxal, și de speranță.
Abia pe parcursul lecturii se dezvăluie faptul că povestea Adriannei este un portret ficționalizat al propriei mame, Astrid Nothomb.
Pe parcursul narațiunii se adună indicii. Copilăria complexă a Adriannei, relația ei ambiguă cu o mamă iubitoare, dar instabilă, adolescența marcată de tăceri – toate culminează într-o revelatie finală în roman: „Tant mieux” nu este o ficțiune pură.
