Europa se confruntă cu o problemă majoră: o parte vastă a fondului său locuibil a fost construită în deceniile postbelice, înaintea impunerii standardelor stricte de performanță energetică și siguranță seismică. Situația din România exemplifica perfect această dilemă continentală, cu impact dramatic asupra securității cetățenilor și obiectivelor climatice ale Uniunii Europene.
Situația alarmantă din România:
- 64% din locuințe au fost construite înainte de 1980, iar 8% anterior 1946.
- România se numără printre cele mai vulnerabile țări din UE la riscul seismic, după Grecia și Italia.
- Cutremurul din 1977 a produs 1.578 de victime și a lăsat peste 35.000 de locuințe distruse (estimări).
Problema la scară europeană:
- În Spania, peste 81% din construcții au performanță energetică slabă (clase E, F, G).
- În Franța, aproape o treime din locuințe au fost construite înainte de 1949.
- Austria are în jur de 850.000 de locuințe ridicate înainte de 1945.
Programe ample de reabilitare:
- România: 2,8 miliarde lei pentru programul „Valul renovării”.
- Spania: 3,42 miliarde euro din fonduri UE pentru reabilitări.
- Franța: 6,7 miliarde euro pentru reabilitări energetice.
- Lituania: sistem simplificat cu plăți fixe (89-172 euro/mp).
O statistică îngrijorătoare: locuințele României, printre cele mai vechi din UE
Datele evidențiază o realitate dificilă: România deține un fond imobiliar printre cele mai vechi din Uniunea Europeană. Aproximativ 8% din locuințe au fost construite înainte de 1946, în timp ce 56% au fost ridicate între 1946 și 1980. Doar 35% din parc locativ românesc a fost construit după 1980, perioadă în care standardele de construcție au cunoscut îmbunătățiri substanțiale.
Situația se agravează în zonele rurale, unde procentul de imobile vechi înainte de 1946 crește la 10%. Această statistică nu este doar un indicator demografic, ci reflectă o vulnerabilitate reală cu consecințe potențial devastatoare.
În majoritatea marilor orașe (București, Cluj-Napoca, Iași), imobilele vechi au valori mai ridicate decât cele moderne, în special din cauza localizării centrale și a infrastructurii dezvoltate.
„Bucureștiul este cel mai expresiv exemplu, cu cea mai mare diferență de preț în favoarea imobilelor vechi, beneficiind de poziționarea centrală. În schimb, în Craiova, Oradea și Timișoara, locuințele noi dețin valori superioare celor vechi, indicând creșterea atractivității zonelor cu dezvoltări noi”, a precizat Monica Dudău, șef marketing imobiliare Europa, OLX Group.
Riscul seismic: o amenințare continuă
România ocupă locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește riscul seismic, depășită doar de Grecia și Italia. Zona seismică Vrancea afectează aproape două treimi din teritoriul național, având un impact major în sudul și estul țării, inclusiv în Capitală.
Cutremurul din 4 martie 1977 este o amintire dureroasă, cu 1.578 de victime, dintre care 1.391 în Bucureşti, și aproape 35.000 de locuințe distruse. Acest eveniment subliniază vulnerabilitatea extremă a fondului locuibil vechi din România față de evenimentele seismice.
O problemă extinsă în Europa
România nu este singura țară europeană confruntată cu această problemă. În Spania, cea mai mare parte a imobilelor din Madrid (aproximativ 600.000 din 1,5 milioane) au fost construite între 1961 și 1980, în timp ce în ultimul deceniu (2011-2020) s-au construit doar 46.485 de unități noi.
Barcelona prezintă o situație similară: din cele 808.746 locuințe, majoritatea au fost construite în aceleași două decenii (1961-1970 și 1971-1980). Anul 1980 a devenit un punct de referință important în Spania – de atunci, construcțiile noi trebuiau să respecte standardele de performanță termică.
Franța se confruntă cu aceeași provocare: aproape o treime a locuințelor unifamiliale au fost construite înainte de 1949, reprezentând 45% din consumul energetic pentru încălzirea rezidențială. În plus, 44% din locuințele multifamiliale datează din perioada 1949-1974.
Austria nu face excepție: din aproape 4,2 milioane de imobile, circa 850.000 (20%) datează dinainte de 1945. Patru cincimi din fondul de locuințe au fost ridicate în perioada postbelică, cu un boom constructiv în perioada 1960-1980.
Ineficiența energetică: o cheltuială semnificativă
Consecințele acestei moșteniri arhitecturale sunt devastatoare din punct de vedere energetic. Peste 81% din clădirile existente din Spania au performanță energetică slabă (clase E, F sau G), procent ce crește la 84,5% la nivelul consumului de energie. Sectorul imobiliar spaniol contribuie la peste o treime din emisiile de CO2 ale țării.
Strategii de reabilitare: investiții masive în modernizare
Țările europene au inițiat programe ample de reabilitare energetică, finanțate substantial prin fonduri europene și naționale.
România a lansat programul „Valul renovării” cu un buget de 2,8 miliarde lei, vizând îmbunătățirea performanței energetice a peste 4.333 de imobile. Programul include termoizolații complete, modernizarea sistemelor de încălzire și înlocuirea ferestrelor, cu scopul de a reduce consumul de încălzire la cel puțin 40%.
Spania a alocat 3,42 miliarde euro de la fondurile UE pentru reabilitări, urmărind implementarea a 510.000 de proiecte până în 2026. Scopul este reducerea consumului de energie primară nerecuperabilă cu cel puțin 30%.
Franța a mobilizat 6,7 miliarde euro prin strategia France Relance, din care 2 miliarde euro au mărit finanțarea programului MaPrimeRénov’. Proprietarii pot beneficia de sprijin substanțial.
Lituania a implementat un sistem inovator cu tarife fixe și proceduri simplificate pentru reabilitări, cu costuri de 89-172 euro/mp, în funcție de mărimea și tipul lucrărilor pentru atingerea performanțelor energetice B.
