Negocierile referitoare la reordonarea scenei politice și delimitarea zonelor de influență economică ale diverselor facțiuni în care s-au fragmentat serviciile noastre secrete, se apropie de finalizare. Se pare că lucrurile se vor soluționa în culise – cu efecte pe patru direcții, scrie jurnalistul Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare, într-o opinie publicată în Hotnews.
Într-un articol din ianuarie anul curent, după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, concluzionam că va urma un an al negocierilor între tabere pro-occidentale și pro-Rusia, după o percepută dezavoeare a apartenenței României la lumea liberă. Taberele din umbră.
Preconizam că vor avea loc tensiuni în rândul factorilor de decizie, precedate de negocieri (fără ghilimele) atât în ceea ce privește reorganizarea scenei politice, cât și în delimitarea sferei de influență economică a diverselor facțiuni în care s-au fragmentat întreprinderile serviciilor noastre secrete.
Sunt ’servicii secrete’ și nu ’servicii de informații’, deoarece din punctul de vedere al societății, ele sunt învăluite în secret. Servicii de informații devin doar din perspectiva anumitor politicieni și numai față de ele însele. Nu ar strica ca aceste servicii să fie recunoscute și ca ’servicii de informații’ și din punctul de vedere al intereselor României…
Ultimele săptămâni indică faptul că aceste tipuri de negocieri se apropie de final, iar pentru cel puțin încă un ciclu electoral, lucrurile par să se stabilizeze în culise – cu efecte pe patru arii: în scena politică, în politica externă, în economia strategică și în Reformarea României.
Câteva date și declarații din ultimele trei săptămâni
1. Pe 25 septembrie, președintele Nicușor Dan afirmă fără echivoc că SRI s-a implicat în scenariile politice și economice. E primul președinte de la Emil Constantinescu încoace care indică clar o zonă din serviciile de informații – dacă în 1999, Constantinescu folosea termenul ’structuri’.
Nicușor Dan are dreptate – SRI a fost greu de eliminat formal (doar formal) din matricea judiciară a României, dar a influențat rigid scena politică și, implicit, a dirijat decizii economice în favoarea intereselor anumitor companii controlate de el sau de cei apropiați.
De asemenea, ne aducem aminte comunicatele vechiului DNA, în care, referitor la dosarele unor politicieni influenți, se încheia invariabil cu expresia: ’Ancheta a fost realizată cu sprijinul Serviciului Român de Informații’. Sau detașările oficiale ale angajaților SRI în diverse structuri din Ministerul Finanțelor.
2. Câteva zile mai târziu, pe 6 octombrie, Traian Băsescu afirmă în cadrul unui interviu că fostul candidat la prezidențiale Călin Georgescu nu e ’omul rușilor’, ci un produs al administrației locale, iar ancheta împotriva sa e tardivă și nu onorează serviciile de contrainformații.
Privind Rusia, trebuie spus: parcursul vieții publice a lui Călin Georgescu sugerează implicarea sa în acțiuni favorabile intereselor rusești, iar mecanismele ce l-au plasat pe primul loc la alegeri indică o influență a unui actor statal de amploare.
De asemenea, Traian Băsescu atrage atenția și asupra altor direcții: indicând nu doar spre contrainformațiile SRI, ci în principal către SIE (Serviciul de Informații Externe). SIE are o componentă politică în PSD – aripa pro-estică – și își are rolul în conturarea politicii externe pro-occidentale a României.
De-a lungul ultimilor ani, SIE a comis hibe importante, cum ar fi eșecul misiunii la Sofia, unde semnarea unui memorandum pentru exerciții militare comune s-a soldat cu absența oficialilor bulgari, iar serviciul nu a fost capabil să identifice în timp aceste detalii. La conducere, generalul Silviu Predoiu, a fost implicat în activități politice, ulterior alăturându-se partidelor pro-ruse.
Alături de servicii, figurează și numeroase personaje și companii cu interese în est. Un exemplu vizibil fiind Sebastian Ghiță, refugiat la Belgrad, ale cărui foste afaceri câștigă în continuare contracte cu statul român, iar grupuri de finanțare ale unor candidați, precum Călin Georgescu, sunt legate de structuri și mecanisme de influență din Republica Moldova.
Din Orientul Mijlociu, unde România a avut o influență semnificativă în ultimele două decenii, SIE pare să fi contribuit mai mult prin afaceri cu entități și cetățeni din această regiune, decât prin acțiuni strategice coordonate.
Nu în ultimul rând, scandalul ’Black Cube’ este un exemplu al războiului intern dintre serviciile de informații, o adevărată luptă clandestină.
3. La 11 octombrie, Ludovic Orban, fost președinte al PNL și fost premier, în calitate de consilier al lui Nicușor Dan, afirmă că SRI nu a identificat amplu rețele subversive împotriva ordinii constituționale și că expulzările suspectilor de spionaj pro-ruși din ultimii ani sunt insuficiente comparativ cu alte state europene.
Este realitatea: Rusia a declanșat un război hibrid împotriva României încă din 2014 și, după invazia Ucrainei, atacurile s-au intensificat. În doar câteva luni, mentalitatea societății s-a schimbat, iar inactivitatea SRI a fost acuzată, culminând cu plecarea lui Eduard Helvig, care a lăsat serviciul fără coordonare civilă.
4. La 13 octombrie, vine surpriza: Sorin Grindeanu anunță candidatul unic al PSD pentru alegerile din 7 noiembrie, ceea ce înseamnă că va fi singurul candidat oficial.
El are dreptate: Titus Corlățean renunțase la candidatură, fiind susținut de aripa pro-estică, astfel încât în partid se impune noua conducere pro-occidentală, iar Claudiu Manda, fost președinte al Comisiei de control al SRI, se pregătește pentru funcții de conducere în partid.
5. În aceeași zi, Nicușor Dan anunță că strategia națională de apărare va include lupta împotriva corupției, iar SRI va avea un rol în combaterea acestui fenomen.
El are dreptate: într-un context în care România trebuie să se adapteze noilor provocări, inclusiv faptului că corupția blochează integrarea în noile reguli ale economiei europene, este nevoie ca serviciile de informații să furnizeze și informații nejudiciare.
6. Există și DGIA – Direcția Generală de Informații a Apărării, care, în actualul context al conflictului din Ucraina și al prezenței NATO, are un rol primordial în menținerea apărării naționale.
După rezultatele alegerilor din decembrie, care au evidențiat complicități cu Rusia și influențe nocive, am început analize asupra implicării ruse în apărarea și politica externă ale României, inițiind două investigații: una arătând extinderea bazei NATO de la Kogălniceanu, cu lucrări realizate de o companie în care acționar era miliardarul rus Oleg Deripaska, și alta privind comenzi pentru echipamente militare făcute de o firmă din Top 500 Forbes Rusia.
Suntem de acord cu constatarea: conexiunile cu entități rusești și mentalitatea anti-occidentală în unele rânduri legitimează riscuri pentru securitatea națională. DGIA are propriile responsabilități în acestul complex puzzle al influențelor externe.
Ce putem înțelege din acest schimb de informații – cine ce a negociat?
Se pare că la finalul acestor negocieri se va stabili un echilibru (destul de fragil, dat fiind natura industriei informațiilor și secretelor), dar cu consecințe pentru România. Acest ”echilibru” ar putea, din păcate, să permită scăparea de războiul hibrid desfășurat împotriva țării în ultimii ani.
Iată câteva din efecte:
a) Cea mai gravă: vinovații de trădare ar putea rămâne neidentificați, iar cei care au negociat în aceste luni derivă, poate, către soluții ascunse, fără nume și adresă. Dacă vor exista dovezi, acestea vor fi punctuale și livrate cu cadență scăzută, pentru scopuri precise: eliminarea unor actori precum Călin Georgescu sau a structurilor din serviciile secrete implicate în susținerea lor, și, ulterior, în războaiele interne dintre facțiuni ale serviciilor, politicieni și afaceriști.
b) Toate aceste jocuri de interese din blindate, din servicii și din mediul de afaceri de nivel înalt se transferă integral în economie, creând aliniamente tacite în ecosistemul corporativ, cu posibile efecte negative asupra reformelor și digitalizării naționale.
c) Reforma stagnează, interesele politic și economice prevalează. Mutată pe plan secund, digitalizarea așteaptă momente mai favorabile, în timp ce companiile de stat, pline de interimari, nu avansează în reforme. Absența unui management clar și transparent dezechilibrează sistemul.
d) În era tehnologiilor avansate și a inteligenței artificiale, armamentul informațional devine imprevizibil, transformând lupta pentru influență într-un duel periculos și subtil, precum sabia lui Damocles.
După ultima ședință CSAT, președintele Nicușor Dan reafirmă că Rusia reprezintă cea mai mare amenințare pentru România și Europa, și că toate instituțiile trebuie să reacționeze decisiv.
Relevanța ecuației pentru strategul Dan
Toate mențiunile anterioare simplifică prea mult complexitatea situației: reorganizările serviciilor speciale și negocierile pentru responsabilități nu acoperă în mod clar întregul spectru al influenței din zona ’secretă’, atât pentru că matricea reală este mult mai diversificată, cât și pentru că generațiile actuale, de la veterani până la tinerii activi, sunt implicați în mod diferit.
Zona de influență este extinsă de vechii ofițeri, precum Florian Coldea sau Silviu Predoiu, și de rețelele lor în societate, de la justiție până la mediul economic și media. Aceștia, după pensionare, continuă să acționeze și în sfera civilă, menținând un puternic control în spatele scenei.
Toți aceștia susțin, sub una sau alta formă, o anumită viziune privind funcționarea democrației și influența externă, iar confuzia sau mutualizarea intereselor fragmentează și complică înțelegerea reală a funcționării acestei rețele complexe.
Pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează acest mecanism diabolic, trebuie să facem ”permutații de n luate câte k” din elementele a, b, c și d expuse anterior.
Sperăm ca Nicușor Dan să aleagă înțelept această combinație de factori, pentru a reuși să reconstruiască o poziție clară în fața acestor provocări.
Acest text a fost inițial publicat pe CursdeGuvernare.ro
