„Cele mai mari provocări au fost legate de filmările în spații publice. Am avut autorizație pentru filmare doar între orele 23:00 și 4:30 dimineața”, povestește regizorul Anghel Damian despre realizarea primului film românesc cu scene de curse auto în Capitală. „Cursa”, comparat adesea cu faimosul „Fast & Furious”, reprezintă totodată cel mai costisitor film românesc independent, cu un buget estimat la aproximativ 3 milioane de euro.
- Premiera filmului „Cursa” va avea loc în cinematografele din întreaga țară pe 24 octombrie.
În peisajul cinematografic din România, lansarea unui blockbuster de acțiune cu scene de curse ilegale de mașini — realizat independent, cu un buget record și filmat pe străzile Bucureștiului — reprezintă o provocare semnificativă. „Cursa”, regizat de Anghel Damian (în colaborare cu Millo Simulov), promite experiențe intense. Producția este prezentată drept „cel mai costisitor film românesc independent” până în prezent. De asemenea, este primul film autohton disponibil în formatul 4DX, cu efecte speciale care intensifică vibrațiile, drifturile, turațiile motorului și efectele vizuale spectaculoase.
Distribuția include actori populari precum Denis Hanganu, Codin Maticiuc, Ştefania, Andi Vasluianu și alții, alături de cascadori profesioniști, mașini de curse de înaltă performanță și trasee spectaculoase, pentru a oferi spectatorilor români (și nu numai) o experiență similară cu cea oferită de franciza „Fast & Furious”.
Este vorba despre un proiect care, dacă va avea succes, poate revoluționa modul în care sunt realizate producțiile românești de gen, infrastructura de filmare cu mașini și abordarea spectaculoasă în cinematografie.
În acest context, HotNews a discutat cu regizorul Anghel Damian despre mașini, cascadorii și efecte speciale, precum și despre potențialul cinematografiei românești.
– Ce v-a inspirat să realizați un film axat pe curse ilegale de mașini în România?
– Anghel Damian: A fost un proces colectiv. Am intrat în proiect într-un moment în care ideea de a produce un film cu scene de curse auto exista deja — inițiată de colegii mei și co-producătorii filmului: Codin Maticiuc, Anca Truță și Andy Popescu. Ei au fost motorul inițial al acestui vis, iar eu am contribuit cu partea creativă, pentru a transforma conceptul într-un film real.
Pentru mine, acest gen a rezonat imediat. Am crescut în anii ’90–2000, într-o perioadă în care filmele de acțiune americane erau parte din formarea emotională a oricărui copil crescut în perioada post-tranziție. Toți visau la viteză, libertate și mașini — simboluri ale evadării și ale controlului asupra propriului destin.
În serialele anterioare, am tot testat secvențe cu mașini și cascadorii. Mi-am dorit de mult să avansez în zona filmului de senzație, de gen. Cred cu tărie că un regizor trebuie să își diversifice mijloacele de exprimare. Să exploreze, să greșească și să își lărgească paleta vizuală și tehnică. Nu poți evolua stilistic dacă nu descoperi teritorii noi. Am avut ocazia să regizez și să scriu seriale de calitate superioară, unde am acumulat mii de ore de filmare, ceea ce mi-a oferit libertatea și încrederea de a face pasul spre „Cursa”.
– Cum a fost formată echipa de distribuție și ce criterii au stat la baza selectării actorilor?
– Procesul de distribuție a fost realizat cu atenție, printr-un casting amplu. Într-un film de acest gen, mai ales unul comercial, trebuie să găsești un echilibru între potrivirea actorului pentru rol, calitatea interpretării și „star power”.
Este esențial ca publicul să aibă încredere în actorii implicați. Să existe o chimie între personaje, dar și o energie care să mențină ritmul narativei. Denis Hanganu aduce o tensiune interioară, potrivită pentru personaj. Codin Maticiuc emană carismă și o prezență recognoscibilă, importantă pentru impactul comercial. Andi Vasluianu aduce greutate, experiență și umanitate în roluri.
Pe lângă actori, echipa a inclus cascadori profesioniști, consultanți auto, mecanici și piloți. Am urmărit ca aceste domenii să se îmbine organic — lumea actorilor, a tehnicienilor și a pasionaților de mașini.
– „Primul film românesc dedicat genului „car movie”” — ce înseamnă concret această premieră pentru cinematografia locală?
– Da, „Cursa” reprezintă primul film românesc care își asumă genul „film cu mașini” în sensul tradițional. Nu este doar o scenă de urmărire, ci o construcție de gen, cu peste 40% din durata filmului dedicată acțiunii, cascadoriilor și efectelor vizuale pline de tensiune.
Este un gen foarte specific, cu reguli și convenții bine definite, care nu au mai fost explorate în România până acum. De-a lungul timpului, au existat secvențe izolate în alte producții, dar nimeni nu a construit un film integral dedicat mașinilor și cursei auto în toată complexitatea sa.
Una dintre cele mai mari provocări a fost să creăm un film care să respecte standardele genului, dar să păstreze autenticitatea românească — vizual, tonal, umoristic și de tipologie umană.
„Filmele finanțate public beneficiază de avantaje fiscale”
– Ați avut dificultăți în colaborarea cu autoritățile locale în timpul filmărilor?
– Producătorii au întâmpinat, în general, probleme minore. Însă nimeni nu a privit acest proiect ca pe un pariu financiar; era mai mult o provocare pentru industrie și pentru nivelul profesional. Au fost anumite dificultăți legate de autorizări, întrucât scenariul prevedea locații specifice în anumite zone ale Bucureștiului, iar unele nu au putut fi accesate. A fost nevoie de adaptări constante.
Din păcate, ecosistemul industriei cinematografice independente din România este complicat. Este un domeniu relativ tânăr și slab sprijinit de sistemul administrativ. În timp ce investitorii privați asumă riscuri și suportă costuri pentru fiecare metru de stradă sau oră de filmare, filmele finanțate de stat beneficiază de reduceri fiscale și alte avantaje. Această situație reflectă o realitate de sistem;
cei cu resurse proprii și risc personal suportă cheltuieli directe pentru echipamente, autorizări și locații, în timp ce proiectele publice sunt scutite de anumite taxe și impozite.
– Care au fost cele mai complexe provocări tehnice și logistice?
– Cele mai mari au fost legate de filmările pe stradă. Pentru că nu am putut relua scene pe traseele reale din București, am construit replica circuitelor în zone speciale din afara orașului. Fiecare centimetru de asfalt diferit influențează dinamica filmului. De asemenea, 70% din film are locații de filmare nocturnă, iar sesiunile au fost organizate în timpul verii, când timpul pentru filmare pe timp de noapte este limitat. Autorizațiile permiteau blocarea circulației doar între orele 23:00 și 4:30, ceea ce însemna că o zi de filmare eficientă reprezenta aproximativ o jumătate de zi reală.
Chiar dacă bugetul a fost important pentru un film de acest gen, timpul de filmare a fost restrâns. Pentru a atinge nivelul tehnic dorit, ar fi fost nevoie de un buget de trei ori mai mare. Astfel, am compensat prin creativitate, muncă în echipă și rezistență colectivă.
– Cât din film este efectiv real și cât CGI?
– Aproximativ 90% din conținut este real. Mașinile, cascadoriile și scenele sunt filmate pe bune. Efectele digitale sunt utilizate doar pentru corecții și finisaje, nu pentru înlocuire. „Cursa” păstrează un stil „old school”, realizat cu mijloace tradiționale, în epoca digitalizării și a AI. Este, probabil, ultimul film românesc de curse auto filmat cu atât de mult realism.
– Bugetul estimativ al producției a fost în jurul valorii de 4 milioane de euro. Poți confirma această sumă?
– Nu, bugetul s-a situat în jurul valorii de 3 milioane de euro. Este totuși un buget semnificativ pentru un film independent românesc, mai ales în genul tehnic. Pentru moment, cifra nu este definitivă, fiind în curs de evaluare pentru promovare și campanii de marketing.
– Care au fost principalele categorii de cheltuieli și cele mai mari costuri în cadrul producției?
– În frunte se află logistica auto — mașini, întreținere, transport și reparații. Urmează autorizările și plățile pentru locații și străzi, iar pe locul trei se situează cascadoriile. Întregul proiect a depășit media, cu echipamente speciale, asigurări și o echipă numeroasă. S-au folosit cinci camere simultan și până la cinci directori de imagine, pentru a capta toate unghiurile importante ale cascadoriilor, deoarece fiecare secvență necesita multiple abordări.
A existat impact asupra echipei în cazul unor incidente?
– Au avut loc accidente sau pierderi materiale?
– Da, au fost incidente, unele regretabile. Acestea lasă urme, însă fără consecințe asupra siguranței echipei. În filmul de acțiune, riscurile sunt inerente, fiind cauzate de erori umane, reacții întârziate sau defecțiuni mecanice. Norocul face parte din această activitate, iar experiența demonstrează că orice producție de gen implică asemenea riscuri. În urmă cu un model similar, faimosul cinema internațional a avut accidente, unele tragice, acest fapt fiind inerent genului. Am reușit să evităm tragediile umane și suntem mândri de rezultatul final.
– Cum vedeți comparația cu producțiile „Fast & Furious”?
– Este o comparație firească. Primul „Fast & Furious” a fost ancorat în realitate – despre prietenie, loialitate și adrenalina unei comunități. Cu timpul, franciza a evoluat spre dimensiuni globale și spectaculoase. Noi am dorit să păstrăm energia emoțională a filmului original și autenticitatea unui film cu buget mai restrâns, concentrat pe senzații și pe dinamica urbană.
– Cum ați combinat realismul urban cu spectaculozitatea specifică filmelor de acțiune?
– „Cursa” este un film mai „brut”, mai „analog”, cu accent pe senzație mai mult decât pe strălucire vizuală. În anumite secvențe, experiența se apropie de cea a jocurilor video, mai ales în ultima cursă, însă având ca bază realitatea orașului și a actorilor. Am dorit să păstrăm și o anumită mitologie legată de lumea auto, dar nu prin efecte speciale, ci prin oameni și percepția lor asupra mașinilor. În această lume, mașina nu este doar un obiect, ci o prelungire a identității personale.
– Ce importanță are muzica și designul sonor în film?
– Sunetul joacă un rol vital. Într-un film cu mașini, sunetul contează aproape la fel de mult ca imaginile. Montajul, efectele sonore și vibrațiile motoarelor construiesc experiența senzorială a spectatorului. În post-producție, am dedicat peste cinci luni pentru mixajul sonor și selecția muzicii, fiecare scenă fiind concepută pentru a avea o pulsație proprie. Aproximativ 80% din coloana sonoră este constituită din muzică românească urbană și contemporană, reflectând vocea generației actuale.
– Există planuri pentru o continuare a seriei?
– Da, partea a doua este deja în curs de dezvoltare, fiind structurată pentru a continua povestea. Totul depinde însă de reacția publicului. În cazul unui succes, echipa va lucra la proiecte ulterioare, fiind posibilă crearea unei francize de cinema românesc dedicată genului de acțiune cu vehicule.
