Articol realizat de Remus Dinu și Răzvan Petrescu (video) – Publicat miercuri, 22 octombrie 2025, 08:33 / Actualizat miercuri, 22 octombrie 2025, 08:57
Constantin Dima, fost internațional de tineret crescut la Dinamo, sărbătorește un an de la retragerea discretă și timpurie din fotbal, produsă la 25 de ani, vârsta la care mulți dintre foștii coechipieri din aceeași generație începuseră deja să își contureze cariere la echipa națională mare. Dima reprezintă un caz atipic. Provenind dintr-o familie înstărită, a realizat încă din timp că mediul de afaceri, nu imprevizibilitatea din fotbal, este drumul sigur spre succes.
Astăzi, la 26 de ani, fundașul cu peste 50 de partide în prima divizie a României s-a desprins complet de viața anterioară. A preluat activitatea de afaceri a tatălui și activează în sectorul HoReCa, administrând un restaurant cu specific tradițional în Sectorul 2 al capitalei.
Fără a fi fost vreodată copleșit de griji legate de ziua de mâine, Dima afirmă că a început de la zero după ce a încheiat activitatea în fotbal, contrar opiniei generale: „Am lucrat în bucătărie, am spălat vase, am măturat, pentru a demonstra că nu am început să comand și să dau ordine!”.
Într-un interviu amplu, de aproape 90 de minute, fostul stoper de la Astra, UTA și Sepsi, originar din fotbalul juvenil la Dinamo și bivolen de naționale de juniori, vorbește cu amănunt despre motivele deciziei de a închide ușa carierei sportive, oferă sfaturi foștilor colegi despre cumpătare și educație financiară și povestește experiențe inedite: de la aventura din Ucraina până la oferte surprinzătoare și conflicte tensionate cu personalități precum Hagi.
Antreprenorul recent ieșit din activitate sportivă împărtășește viziunile sale despre viață și afaceri, expunând câteva dintre motivele pentru care nu a renunțat la popularitatea câștigată în vestiarele de tradiție.
„Am învățat că fotbalul nu reprezintă totul în viață! Ce urmează după carieră?”
– Costi, ce faci, cum ești? Ai ales să renunți la fotbalul profesionist, iar această decizie a surprins mulți…
– Nu cred că toți știu. Doar cei apropiați, pentru că a trecut aproape un an de la această alegere. În octombrie 2024 am decis să pun punct.
– Cum ai ajuns la această hotărâre? Ce te-a motivat să închei cariera la vârsta de 25 de ani? Nu jucasei nici măcar un meci în prima ligă… ai crescut la Dinamo, ai fost în naționalele de juniori, ai avut peste 50 de partide în primul eșalon. Ce te-a determinat să iei această decizie și să lași în urmă fotbalul?
– În mod sincer, decizia a fost luată în familie, toamna anului trecut. Am avut un principiu clar, învățat de la tatăl meu, acela că fotbalul nu e totul în viață! Trebuie să te bazezi pe alte aspecte solide, care să-ți garanteze stabilitate și fericire. Din copilărie, tatăl meu mi-a spus mereu să mă ocup de afaceri, să las în urmă fotbalul. Am observat că numai banii realizați din fotbal, pentru 12-13 ani, pot fi de ordinul unui milion sau două milioane de euro, iar apoi trebuie să pui în balanță valoarea studiilor și a pregătirii.
– Înțeles.
– Îmi doresc să transmit tinerilor importanța educației și a studiilor, pentru că după sport apar dificultăți financiare și personale. Sportul, indiferent de domeniu, ocupă foarte mult timp și necesită concentrare maximă. În spatele performanței există muncă asiduă, antrenamente private, specialiști în nutriție și fitness. Mulți uită însă de ce se întâmplă după încetarea activității sportive. Mulțumesc lui Dumnezeu și familiei mele pentru această alegere, pentru că eram deja implicat în afaceri încă din timpul junioratului, și știam cum decurg lucrurile.
– Cu toate acestea, nu mulți tineri fac această schimbare. Tu vorbești despre educație financiară, dar ai făcut această trecere foarte devreme, la 25 de ani, în plină ascensiune. Știm că viața de sportiv este plină de satisfacții, dar tu ai lăsat totul din cauza problemelor financiare la cluburi. La Astra, de exemplu, ai avut episoade dificile…
– Da, chiar și așa. La Astra, au fost probleme de plată, uneori întârziate cu 3-4-5 luni, însă banii au fost în cele din urmă plătiți. Problema a apărut odată cu retrogradarea, când finanțarea s-a diminuat. Înainte de acea perioadă, echipa fusese pe primul loc timp de șase luni, apoi dificultățile financiare au influențat rezultatele, până pe locul 3.
– În sezonul 2019-2020, Astra s-a clasat pe locul 3, dar nu a avut acces în cupele europene din cauza restanțelor financiare…
– Exact. În acea perioadă, am avut o experiență plină de satisfacții, cu o comunicare bună cu conducerea, însă evenimentele ulterioare au fost dezamăgitoare. Mulți fotbaliști acceptă aceste compromisuri, însă nu e un model sănătos pe termen lung.
– Într-adevăr, o practică toxică pe termen lung, pe care o evidențiează și experiențele tale.
– S-a demonstrat. Obiceiul de a accepta plata cu întârziere, împrumuturile regulate și instabilitatea sunt semne de problemă în managementul cluburilor. În contextul actual, situația financiară a unei echipe nu trebuie să implice sacrificii personale ale jucătorilor.
– Bugetul zice că nu-ți permitea să-ți continui cariera. Cât regret că ai început fotbalul și ai investit timpul tău prețios în acest sport?
– Sincer, nu regret deloc. Nu sunt dezamăgit, dar nu pot fi nici nostalgic. M-am bucurat de fiecare experiență și consider că am ajuns acolo unde mi-am dorit. Începând de la microbii mici, până la experiențele din străinătate, totul a fost o școală de viață.
„Coleg cu Vlad Dragomir, Moruțan, Screciu: „Nu am avut multe prietenii, nu mai țin legătura””
– Pe CV, ai fost prezent la echipele de juniori U15, U16, U17, U18, U19, U21 și am remarcat că ai fost coechipier cu jucători ce ulterior au devenit figuri importante ale lotului național, precum Vlad Dragomir, Moruțan, Screciu. În plus, ai fost lider la U18 și U19…
– Da, după meciul cu Ucraina, când Moruțan a primit roșu și am fost egalați, am devenit conștient de rolul de lider. La vremea respectivă, selecționerul Christoph Daum promova tinerii, iar secundul său a fost trimis la un meci cu Scoția, pe care l-am câștigat. Ulterior, trei jucători, printre care și eu, am intrat în vizor pentru următoarele convocări.
– Tu l-ai apreciat pe Daum pentru promovarea tinerilor, dar el a avut și critici în fotbalul românesc.
– Da, dar trebuie să observăm că a adus mulți jucători tineri la națională în acea perioadă.
– Mai păstrezi legătura cu colegii din acea generație?
– Nu, nu mai am contacte apropriate. Am avut câțiva prieteni apropiați, precum Gabi Torje, cu care păstrez o relație bună, și chit și cu Laurențiu Buș sau Marius Alexe.
– Cum ai cunoscut pe Marius Alexe, având în vedere diferența de vârstă? Când v-ați intersectat la Dinamo?
– Este mai mare cu câțiva ani, dar am fost coleg cu el. Îl cunosc și ca atip din pusculița mea personală și din discuțiile avute. Mi-a fost și client în restaurant. În plus, cu Gabi Torje am o relație privilegiată, fiind coleg și după încheierea activității sportive.
– Povestește-ne despre traseul tău după UTA… ai mai jucat la Chindia, Metaloglobus, Chiajna, apoi ai decis să te oprești. Cum au fost aceste perioade?
– Scurte, au fost experiențe care m-au făcut să conștientizez mai bine ce îmi doresc de la carieră. La Târgoviște, în special, am avut momente dificile, iar rezultatele lor m-au deranjat. De aceea, în octombrie 2024 am decis să închei activitatea și să mă dedic altor proiecte. Aveam oferte, dar preferam să fiu aproape de casă, și am refuzat orice propunere departe de România.
Viața în sectorul HoReCa: „Cel mai dificil domeniu!”
– Cum găsești viața de antreprenor și proprietar?
– Nu sunt începător, tatăl meu m-a inițiat în tainele HoReCa. În prezent, încă am de învățat în acest domeniu vast și dificil, unde trebuie să mulțumești clientul, oferindu-i nu doar un serviciu, ci o experiență completă. În ziua de azi, succesul în restaurante se bazează pe profesionalism, amabilitate și prezentare.
– Ești mulțumit de stadiul actual al vieții tale?
– Da, am perspective pentru proiecte viitoare.
– Constituirea unei afaceri în vremuri de criză rămâne o provocare pentru mulți. Tu simți această dificultate?
– Nu, recent, după vacanță, nu am observat o criză, ci mai degrabă un flux de activitate. În locațiile în care am fost, am văzut oameni dispuși să cheltuiască și să interacționeze. Nivelul de trai în România, chiar și în condiții de dificultate, nu este comparabil cu alte țări, și de aceasta nu trebuie judecat superficial.
– Ce părere ai despre educația financiară și modele de succes după sport?
– George Țucudean este un exemplu pozitiv, a acumulat bunăstare și a investit în afaceri, precum hoteluri, vinării și alte proiecte originale, beneficiind de o situație familială stabilă. Sunt și alte exemple, dar nu foarte multe.
– Există și alți sportivi pe care îi admiri pentru parcursul lor antreprenorial?
– În lumea sportului, nu. Dar cunosc oameni cu experiență în afaceri și le apreciez reușitele. Cea mai apropiată relație am cu tatăl meu, cu care discut despre finanțe și proiecte.
700.000 de euro a fost valoarea estimată a averii lui Dima în 2020, fiind în plină ascensiune la Astra Giurgiu.
„Nu am avut răbdare să stau sub comanda lui Hagi!”
– Care a fost experiența ta cu Hagi și motivul pentru care nu ai jucat mai mult?
– Nu am avut răbdare să aștept. După sezonul bun la Sepsi, am semnat cu Viitorul, însă în decembrie am plecat rapid. La Astra însă, am fost cumpărat după o perioadă la Viitorul, dar, din cauza lipsei de răbdare și a oportunităților, nu am reușit să mă afirm pe deplin. La Hagi, nu am primit foarte mult timp pentru a dovedi valoarea. Mi s-a spus să am răbdare, dar nu am fost genul răbdător și am plecat după câteva luni.
– Ai avut acea încredere în suportul lui Hagi?
– Da, apreciau modul în care mă pregăteam și încercam să demonstrez că merit să joc. Însă, nu am avut răbdare și am plecat din cauza lipsei de oportunitate.
– Ai rămas cu anumite legături sau ai rămas cu resentimente?
– Nu, nu am resentimente. Cu Hagi am avut întâlniri și discuții complementare, iar în ultimele întâlniri am avut un schimb normal de politețuri.
– Nu ai avut multe prietenii în fotbal?
– Nu, nu am avut.
– Dar ai avut mai mulți dușmani sau conflicte?
– Nu. Nu consider că am avut inamici. În trecut, au fost situații delicate și circumstanțe necontrolate, dar nu am avut niciodată conflict personal cu cineva. Am avut un obiectiv clar încă din copilărie.
„Am aflat de la maseur despre ofertă de la Legia. Alibec a văzut contractul”
– Care a fost cel mai important obiectiv al tău?
– Vizam să joc în primele cinci ligi ale lumii, însă acest obiectiv nu s-a materializat. În perioada de vârf, am avut oferte de la cluburi importante, precum Legia Varșovia, Sivasspor, Westerlo, dar și alte echipe din Italia și Grecia.
– Cum știai despre aceste oferte?
– În mod surprinzător, am aflat de la maseur despre o ofertă, nu direct de la conducere sau antrenor. Ulterior, am fost informat și de colegul Denis, care a văzut documentele. Am ratat oportunitatea de a merge la Benevento, unde antrenor era Pippo Inzaghi, însă în final am ales să continui în România, la UTA, unde m-am simțit confortabil și puteam evolua optim.
„Am refuzat FCSB fără ezitare”
– La un moment dat, în 2020, ai primit o ofertă de la FCSB, pentru un meci din preliminarii Europa League, din cauza problemelor cu COVID ale jucătorilor lor. Ai acceptat?
– Nu, nu am fost interesat. Mi-am dorit întotdeauna să evoluez în afara țării, iar acest transfer nu mă atrăgea. Chiar dacă inițial părea o oportunitate punctuală, ulterior s-a dovedit o ofertă temporară și nu am avut intenția să mă angajez pentru o perioadă de un an sau mai mult acolo.
– Te-ai gândit că, pentru tine, o astfel de experiență la FCSB ar fi fost negativă și i-ai fi riscat cariera?
– Da, nu voiam să intru într-un mediu mai puțin inspirat, mai ales având în vedere situațiile din trecut. Mi-am dorit întotdeauna să continui în afara țării, cu alte oferte, așa că am refuzat această variantă.
– Ai avut alte tentative de transfer sau discuții ulterioare?
– Nu, nu am mai avut discuții, iar decizia a rămas fermă. Nu regret și nu am avut alte regrete legate de alegeri făcute în carieră, pentru că știu că viața trebuie sa fie echilibrată și construită cu răbdare și disciplină.
16 apariții în naționalele U16, U17, U18, U19 și U21 ale României
„Cât mă ajută ceea ce am învățat în fotbal în viața de astăzi”
– La final, câteva întrebări rapide… Cel mai dificil adversar? Cine ți-a dat cele mai mari bătăi de cap?
– Cel mai dificil adversar a fost Suedia, la tineret. Întâlnind pe Isak, acum la Liverpool, am avut parte de meciuri grele, dar am și câștigat de trei ori contra lor, chiar dacă echipa lor avea jucători foarte talentați: Mattias Svanberg, Isak, Joel Asoro, Dejan Kulusevski.
– Și, dacă îmi permiteți, am citit că în acea perioadă ai înscris și în meciul împotriva Rusiei, atunci când portarul era Safonov, care a ajuns la PSG?
– Da, chiar am marcat în acel meci, fiind încă la U16, și am continuat să am performanțe bune și în campania de calificare la European, cu victorii împotriva Rusiei, atât la U16, cât și la U19.
– Cel mai amuzant coleg, cu care te-ai simțit bine, mai pe glume și „caterincă”?
– Gabi Torje. Râdeam adesea cu el, avea umor și ironii bine plasate, uneori greu de înțeles pentru colegi.
– La Astra, ai fost coleg cu Gabi Tamaș. Cum a fost să împărți vestiarul cu el?
– Un an și jumătate, cu o experiență uriașă. La vârsta lui, 36 de ani, era în formă și se pregătea cu noi ca un jucător tânăr.
– La final, ce te face cel mai mândru de tot drumul tău fotbalistic?
– Sunt mândru că am urmat o școală pe care nu am plătit-o. Fotbalul, pentru mine, a fost o adevărată școală de viață, unde am învățat enorm, și tot ce am acumulat mă ajută și acum în afaceri și în viața de zi cu zi, în modul de management și de a-mi construi planuri.
– Costi, îți mulțumim pentru această discuție!
– Mulțumesc și sper că a fost interesant pentru dvs.
