Îngerii au cucerit întotdeauna imaginația, iar cinematografia nu a fost ocolită de aceste ființe celestial. Noua comedie “Doamne, ce noroc!” / “Good Fortune” (disponibilă în cinematografe), în care Keanu Reeves interpretează un înger determinat să salveze un suflet pierdut, readuce în prim-plan fascinația pentru aceste ființe misterioase. Filmul combină această temă cu comentarii despre imigrație, diferențele sociale, gentrificare și criza locuințelor. Desigur, îngerii nu apar atunci când totul este în ordine.
De fapt, ceea ce leagă aceste producții despre îngeri este convingerea că viața pe Pământ merită trăită, indiferent de dificultăți. Ei transmit ideea că dificultățile au un scop. Acesta este și învățătura principală a personajului central din “Doamne, ce noroc!”, interpretat de regizorul și scenaristul Aziz Ansari.
Arj, emigrantul indian care vrea să realizeze un film documentar în Los Angeles, dar se descurcă abia ca livrator și își petrece nopțile în propriul autoturism, nu are speranțe nici când îngerul îi arată un viitor.
Și pare că va avea în continuare un job lipsit de importanță. De ce să vrei să continui așa? Chiar și atunci când îngerul îl pune să înlocuiască un om de afaceri bogat (jucat de Seth Rogen), pentru a-i arăta că și o viață de lux poate fi dificilă, Arj nu vrea să se întoarcă la rutina anterioară.
Este nevoie ca îngerul, silit să accepte slujbe mediocre (fiind pedepsit de superiora sa), să înțeleagă cât de esențială este solidaritatea umană pentru ca Arj să-și dorească să revină la viața de dinainte.
Desigur, subiectul nu este nou
În filmul din 1946 “It’s a Wonderful Life”, Frank Capra le prezenta americanilor una dintre cele mai impresionante și triste povești (cu sau fără îngeri), pe care le-a spus vreodată.
Un bărbat care are intenția să își ia viața de Crăciun, fiind aproape falit și incapabil să-și întrețină familia, este salvat de intervenția îngerului său păzitor, care se aruncă în apă înaintea lui, obligându-l să-l salveze, apoi îi arată cum ar fi fost viața comunității dacă nu s-ar fi născut.
“Nimeni nu e ratat dacă are prieteni”, îi scrie îngerul Clarence în dedicația din “Aventurile lui Tom Sawyer”, pe care i-o lasă după ce își câștigă aripile și se întoarce în Rai.
O realitate paralelă în care George Bailey (James Stewart) se plimbă prin orașul natal, unde nimeni nu-l recunoaște (pentru că nu s-a născut încă), are rolul de a arăta cât de mult influențează viața noastră pe ceilalți. Dacă nu ar fi salvat fratele său de la înec în 1919, acesta nu s-ar fi ilustrat în război, și așa mai departe.
Pe de altă parte, însă, George primește doar o nouă perspectivă asupra vieții, nu o altă viață în locul celei existente. A dorit mereu să plece din oraș și să vadă lumea, liber ca pasărea cerului, dar viața a dus-o să preia afacerea familiei, să se căsătorească și să aibă copii. Niciuna dintre aceste realizări nu fusese inițial țelul său, astfel încât încercarea de suicid era motivată de frustrări acumulate.
Perspectiva oferită de înger îl ajută să accepte viața deja trăită, să vadă aspectele pozitive, mai ales că firma era salvată de sprijinul comunității.
Nu pentru a-și schimba complet destinul, ci pentru a aprecia ceea ce are.
Dificultățile ne stimulează evoluția
Dacă filmul lui Capra ridica speranța americanilor după război, producția regizată de Aziz Ansari, realizată în 2024, inspirată din ea, oferă o perspectivă diferită în zilele noastre. Înainte de a oferi soluții sau alinare, evidențiază existența unei probleme grave, care ne determină să invocăm intervenția divină.
Mesajul principal este acela că toate provocările ne furnizează lecții de viață, ne determină să evoluăm și să facem alegeri conștiente.
Îngerii umanizați… tot de noi
Pretutindeni, filmele cu îngeri își asumă misiunea de a le atribui acestor ființe o natură umană, făcându-le să experimenteze bucuria de a fi în trup. Acest punct de vedere rămâne o interpretare terestră.
Un exemplu emblematic este “Der Himmel über Berlin” (“Zboruri spre cerul Berlinului”) de Wim Wenders, din 1987, unde titlul în engleză, “Wings of Desire”, reflectă mai bine situația îngerului (Bruno Ganz) care se îndrăgostește de o trapezistă (Solveig Darmartin) și devine uman pentru ea.
“Ce frumos să simți murdăria de pe mâini sau să te îndoiești, în loc să știi sigur”, dialoghează Damiel, eroul, cu colegul său Cassiel, doi îngeri în paltoane lungi, care bântuie printre clădiri dintr-un oraș marcat de intervenția umană și de simboluri precum Zidul Berlinului.
Prezența îngerului în formă umană, interpretat de actorul american Peter Falk (fostul Columbo), care a renunțat la nemurire pentru a deveni actor, face și mai convingătoare pledoaria pentru frumusețea vieții pe pământ. Damiel îl urmează.
Filmul a avut un remake american în 1998, intitulat “Orașul îngerilor” (“City of Angels”), regizat de Brad Silberling, schimbând finalul fericit cu unul tragic. Îngerul interpretat de Nicolas Cage, îndrăgostit de medicul interpretată de Meg Ryan, devine muritor, dar aceasta moare curând după reîntâlnire.
În “Doamne, ce noroc!”, îngerul Gabriel (de rang secundar) se adaptează vieții pământene, descoperind plăcerea fumatului, mușchii, dansul și mâncarea. Învață că viața pe pământ nu e monotonă și că sentimentul de comunitate face greutățile mai suportabile.
Deși filmul nu adoptă tonul comic, te lasă cu o stare de bună dispoziție, o concluzie despre acceptarea propriilor condiții.
De ce are importanță această temă?
Când ne amintește că planul divin include și o viață modesta, chiar și fără celebritate sau bogăție, ne ajută să vedem valoarea în orice etapă a existenței.
Indiferent de direcție, suntem pe un drum potrivit și orice loc în care ne aflăm este potrivit pentru noi.
Este interesant că Keanu Reeves interpretează acum rolul unui înger. Regizorul Ansari spune că l-a ales pentru că pare a fi de pe altă planetă. Însă Reeves este un om modest și respectuos, cunoscut pentru gesturile de gentilețe, precum oferirea locului în metrou sau donațiile sale.
Nimeni nu are în mentalul colectiv o imagine mai frumoasă a unui actor, iar în plan divin, postura de înger pare să fie mijlocul prin care mesajul ajunge mai eficient. Cu cât este mai celebru, cu atât are o influență mai mare.
De la îngerul din “It’s a Wonderful Life” la cel interpretat de Keanu Reeves, trecând prin Bruno Ganz sau Nicolas Cage, îngerii, lipsiți de trup, iau forma epocii în care sunt percepuți. Ei devin reflecții ale vremurilor respective.
Nu sunt atât de îndepărtați precum credem
Sărbătoriți în data de 2 octombrie, în religia romano-catolică, și pe 8 noiembrie, la ortodocși și greco-catolici (arhetipii Arhanghelii Mihail și Gavriil), îngerii sunt considerați mesageri divine, neavând voie să intervină în destinul uman decât în situații excepționale. În mod obișnuit, acționează doar la solicitarea omului. Aceștia pot fi percepuți în rugăciune, meditație sau în momentele critice ale vieții.
Majoritatea oamenilor simt prezența îngerului păzitor în momente finale. Uneori, o mama l-a visat cu trei luni înainte să treacă în neființă – un semn care indică faptul că îngerii ne veghează și în ultimele clipe.
Conform credinței, îngerul vine să anunțe apropierea morții, pentru pregătire spirituală. În experiențe de aproape de moarte, mulți afirmă că au fost vizitați de ființe angelice, care așteaptă să fie invitați să intre. Number of such reports confirm că în aceste momente speciale, chiar și cei mai sceptici pot simți prezența divină și pot primi mesaje de speranță.
