La 17 ani de la dispariția Monicăi Lovinescu, vocea sa rămâne un reper etic pentru cultura română. Gala care îi poartă numele, ajunsă la a treia ediție, recunoaște nu doar valoarea intelectuală, ci și curajul de a exprima adevărul. Într-un interviu exclusiv, publicat pe HotNews, scriitoarea Ioana Pârvulescu, președinta juriului, vorbește despre libertate, justiție și despre sensibilitatea de a menține verticalitatea în aceste vremuri provocatoare.
- „Nu trăim într-o epocă de mare noblesețe sufletească. Mulți oameni, printre care și mulți lideri locali, manifestă o ignoranță istorică impresionantă. Nu fac diferența între torționari și victime, între sacrificiul conștient și profitul fără umbră de vinovăție”, afirmă Ioana Pârvulescu în interviul pentru HotNews.
- Pe 19 noiembrie 2025, la Ateneul Român, se va desfășura Gala Premiului „Monica Lovinescu”, eveniment înființat în 2023, an care a marcat centenarul nașterii uneia dintre cele mai remarcabile figuri ale României moderne. Organizat de Fundația Humanitas „Aqua Forte” și Editura Humanitas, premiul în valoare de 10.000 de euro este destinat cărților de non-ficțiune din domeniul umanist și proiectelor intelectuale deosebite.
O figură fundamentală a rezistenței culturale anticomuniste
Născută la 19 noiembrie 1923, Monica Lovinescu a fost una dintre cele mai influente vocile ale exilului românesc și un model de integritate morală într-o perioadă a compromisurilor. Fiica criticului Eugen Lovinescu, a absolvit Literele la Universitatea din București și, în 1947, a emigrat în Franța cu bursă de studii, solicitând ulterior azil politic.
De la exercițiul său în exil, a devenit o figură emblematică a rezistenței culturale anticomuniste, prin emisiunile sale de la Radio Europa Liberă, transmise între 1962 și 1974, unde a analizat cu luciditate literatura, istoria și valorile democratice. A rămas până la sfârșitul vieții, în 2008, o conștiință activă a adevărului și libertății, o voce care a refuzat tăcerea și uitarea.
Astăzi, premiul ce îi poartă numele nu reprezintă doar o recunoaștere literară, ci și o formă de memorie activă, o continuare a spiritului critic și moral al Monicăi Lovinescu.
În 2023, premiul a fost decernat, ex aequo, lui George Ardeleanu (editor), pentru ediția completă Nicolae Steinhardt, 22 de volume (Editura Polirom, 2021), și Alexandrei Furnea, pentru volumul „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars” (Editura Humanitas, 2022).
În 2024, premiul a fost atribuit lui Vlad Russo, pentru noua traducere a „Eseurilor” lui Montaigne (Editura Humanitas, 2021–2023), la 50 de ani de la publicarea integrală în limba română; cu un premiu special, a fost distinsă Cristina Cioabă, pentru albumul „Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin” (Editura Humanitas, 2023).
Juriul este format din scriitoarea Ioana Pârvulescu (președintă), criticul literar Alexandru Călinescu și Răzvan Purcărea, librar cu peste 25 de ani experiență în domeniu.
Despre semnificația premiului „Monica Lovinescu”, justiție culturală, libertate și responsabilitatea scriitorului, am avut o discuție cu Ioana Pârvulescu.
„A promova justiția (istorică) reprezintă, mai degrabă, un gest de alinare”
– Premiul ce poartă numele Monicăi Lovinescu a devenit, în timp, un reper moral și cultural. De ce considerați necesar un astfel de premiu în contextul actual al României?
Ioana Pârvulescu: Reperul moral este, în mod evident, Monica Lovinescu însăși. Premiul, acordat pentru a treia oară, beneficiază de aura ei etică și începe să fie recunoscut. Membrii juriului beneficiază de sprijinul extraordinar al memoriei și valorilor promovate de ea, ceea ce facilitează discuțiile și alegerile.
Ne ghidăm după spiritul celei care îi poartă numele și pe care nu doar am ascultat-o la Radio Europa Liberă, ci și am cunoscut-o personal. Astfel, putem evita subiectivitatea extremă, fiind mai imparțiali în selecție. În zilele noastre, există o mulțime de opere și acte culturale mai puțin vizibile — traduceri de durată, ediții critice minuțioase, opere erudite, pledoarii despre istoria trăită și memorialistică. De asemenea, mărturii despre ororile trecutului și despre eroii discreți, așa cum spunea Vargas Llosa. Ignorarea acestora ar constitui o nedreptate, fiind orbiți de strălucirea momentelor efemere și de vedetele care captează atenția publicului.
– Ce anume din spiritul Monicăi Lovinescu doriți ca să fie reflectat în acest premiu și cui se adresează?
Ioana Pârvulescu: Pentru mine, esențial este spiritul ei de justiție. Lumea percepe dreptatea ca pe o retribuție, o răzbunare, dar a face dreptate (istorică) este, mai degrabă, un act de consolare, adresat celor afectați de nedreptate, chiar și tăcute. Toți trebuie să înțeleagă că a construi justiție culturală sau morală înseamnă un gest profund de recunoaștere, o confirmare a valorilor autentice. Monica Lovinescu avea această subtilitate, această înțelepciune a înțelegerii profunde.
Relevanța actelor de justiție culturală constă și în acordarea unui premiu pentru munca ascunsă, de esență, de care nu oricine are aptitudine. Pentru juriu, toți nominalizații sunt extrem de valoroși. Nu putem premia toți, dar dorim ca nominalizarea să reprezinte un gest de recunoaștere deplină și sinceră.
„Nu trăim într-o epocă de noblețe sufletească”
– Ce înseamnă astăzi, pentru societatea românească, numele Monicăi Lovinescu?
Ioana Pârvulescu: Nu trăim într-o epocă de noblețe sufletească, care să recunoască valorile. Mulți oameni, inclusiv lideri locali, manifestă o ignoranță profundă în istorie. Nu disting între torționari și victime, între sacrificiu și profit nesimțit. Le este indiferent. Deși există persoane care știu cine a fost Monica Lovinescu și pot recunoaște vocea sa, numărul lor scade de la un an la altul. Un premiu dedicat acestei valori contribuie la menținerea în timp a recunoașterii și a respectului pentru vocea ei, chiar și după plecarea noastră.
– Ați avut ocazia să o cunoașteți personal pe Monica Lovinescu. Cum a fost această experiență și cum o descrieți dincolo de legenda cunoscută?
Ioana Pârvulescu: O femeie aparent obișnuită, însă cu calități excepționale ascunse în priviri și gesturi simple. Caldă, fragilă și rezistentă, cu umor și conștiință istorică, o doamnă fermecătoare, care nu te împovărează cu tristețea ei, ci te „adoptă” cu bucurie. O persoană modernă, plăcută, educată într-un mediu intelectual interbelic, cu o latură aventuroasă și ludică. Deși s-a dedicat jurnalismului de calitate, cu merite recunoscute, dacă nu ar fi fost împiedicată de contextul istoric, foarte probabil ar fi devenit regizoare sau scriitoare de distopii. În ciuda acestei amidări, a ales activismul jurnalistic, pentru care adevăratul premiu și-a găsit propria valoare.
– În jurnalul său, Monica Lovinescu a notat despre întâlnirea cu dumneavoastră, menționând firescul și familiaritatea discuției. Cum ați resimțit această conexiune? Care v-a rămas cel mai puternic în memorie?
Ioana Pârvulescu: Este vorba despre vizita de la Paris, din 2001, când am fost primită în casa ei în mod intim. Casa plină de cărți și de muzica lui Virgil Ierunca, discurile lui și prejudecățile liberale ale celor doi. Relația lor plină de sens, de paranteze cu momente comune, mărturia unei prietenii vechi și solide, m-a impresionat profund. Tonul prietenos, empatia, umorul subtil, luciditatea și încrederea reciprocă au creat o stare de confort, ca și când ne-am fi cunoscut de-o viață.
Percepția libertății în România 2025 și raportul cu populația
– Cum percepeți libertatea în România în anul 2025? Care este atitudinea românilor față de această valoare în contextul actual politic?
Ioana Pârvulescu: Libertatea există, dar mulți o consideră un fapt garantat, ca aerul vital, fără a conștientiza fragilitatea ei. Având experiența perioadelor în care libertatea a fost restricționată, suntem foarte sensibili la orice semne de îngrădire. Primejdia constă în a crede că ea este de la sine înțeleasă, ceea ce poate avea consecințe dramatice.
Recent, am asistat la reapariția temerilor privind conflicte și invazii, iar situația de la granița României ne reamintește de trecut. Războiul și tendințele revisioniste ale istoriei încep să se manifeste din nou, iar această realitate e o alertă pentru toți. Anumiți oameni interpretă libertatea ca pe o posibilitate de a spune totul și de a face orice, fapt care poate duce la dezinformare și haos. Libertatea cere discernământ și responsabilitate, fiind esențială pentru echilibrul unei societăți.
„Conștiința civică începe cu cunoașterea realității în care trăim”
– Cum putem apropia tinerii de lectură și de valorile culturale?
Ioana Pârvulescu: Promovând și publicând opere valoroase, diverse ca tematică și stil. Piața de carte este variată și bogată, iar entuziasmul constant, susținut prin evenimente precum Festivalul Internațional de Literatură și Bookfest, transmite această pasiune mai departe. Chiar dacă nu toți tinerii vor citi, o parte vor fi influențați și vor preda mai departe. Le recomand editorilor să își păstreze curajul: cărțile nu dispar niciodată!
– Care este percepția despre tinerii din România? Cât de importantă este conștientizarea trecutului pentru ei?
Ioana Pârvulescu: Generația tânără este extrem de diversă, influențată de familie, educatori și cercul social. Experiența istoriei recent, cu conflicte, regimuri totalitare și idealuri frânte, îi afectează, dar și îi modelează. Mulți tineri manifestă o atitudine superficială față de trecut, însă există și cei informați, care se opun extremismului și violenței. Este vital ca ei să își cunoască istoria pentru a-și forma propria identitate și pentru a construi un prezent responsabil.
Experiențele recente ale lumii, cu războaie și tendințe autoritare, trebuie să devină lecții pentru tineri. E firesc ca unii să fie atrași de mode și ideologii naive, dar trebuie să fie și conștienți de consecințe. Este nevoie de prudență și de promovarea unei atitudini critice și informate.
Rolul scriitorului în societate și responsabilitatea civică
– Are scriitorul și o misiune civică de a semnala derapajele societății?
Ioana Pârvulescu: Da, fiecare individ are o responsabilitate civică, dar mai ales scriitorul, pentru calitatea și puterea cuvântului. Monica Lovinescu a fost o voce a cetății, curată și curajoasă, care refuza să răspândească minciuni. Contribuția sa a fost un exemplu de responsabilitate morală și intelectuală.
Nu toți pot fi voci publice, dar fiecare trebuie să înțeleagă că e important să cunoască și să apere valorile din care provine. Libera exprimare și discernământul sunt fundamentale pentru o societate sănătoasă. Literatura nu trebuie să fie militantă, ci trebuie să reflecte clar adevărul și responsabilitatea față de comunitate.
Conștiința civică începe cu înțelegerea condiției în care trăim și cu angajamentul de a susține binele comun, apărarea valorilor și respectul pentru diversitate. Sper ca urme ale acestei conduite să fie prezente în societate.
Lista nominalizărilor la Premiul „Monica Lovinescu” 2025 (exemplu de selecție)
- Octavian Buda, *Privirea lui Thanatos. Epidemii, conflicte, asasinate, masacre în șase istorii locale și globale*, Editura Polirom, 2024
- Vitalie Ciobanu, *Stat captiv, mod de utilizare: Republica Moldova. O cronică subiectivă*, Editura Cartier, 2024
- Sabina Fati, *Cine râvnește la gurile Dunării. O călătorie prin zone de conflict în Delta extinsă: Transnistria, Ucraina, Basarabia, România*, Editura Humanitas, 2024
- Alin Mureșan, Clara Mareș (coordonatori), *Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica*, Editura Polirom, 2025
- Georgiana Țăranu, *Nicolae Iorga și seducția fascismului italian*, Editura Humanitas, 2025
Evenimentul de premiere va avea loc pe 19 noiembrie, iar biletele pot fi achiziționate online de pe platforma Eventbook.ro.
