Curtea Constituțională a publicat vineri motivarea hotărârii din 20 octombrie, prin care legea referitoare la pensiile magistraților a fost declarată neconstituțională. Decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi, de cinci dintre cei nouă judecători CCR. În motivare, Curtea a identificat o singură abatere procedurală: obținerea avizului de la CSM.
Lipsa avizului CSM, în cazul proiectului de lege privind pensiile speciale, „s-a datorat transmiterii unei solicitări de avizare neconforme într-o etapă procedurală care nu permitea solicitarea avizului și asupra unei variante redacționale a proiectului de lege care nu corespundea etapei procesuale anterioare”, se arată în motivarea hotărârii Curții Constituționale privind pensiile de serviciu.
În decizia CCR, care are 54 de pagini, judecătorii au argumentat fiecare critică formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În afara lipsei avizului CSM, celelalte două critici de neconstituționalitate legate de forma legii au fost respinse de CCR.
Critici formulate de ICCJ și răspunsul CCR
Judecătorii ICCJ au solicitat CCR să declare neconstituțională legea pensiilor de serviciu, invocând atât aspecte formale, cât și de fond. CCR a analizat criticile privind forma legii.
Prima critică a Instanței Supreme: Legea încalcă articolul din Constituție referitor la condițiile în care Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege.
Însă CCR a stabilit că angajarea succesivă a răspunderii Guvernului în aceeași zi, în ședințe diferite ale Parlamentului, asupra a cinci proiecte de acte normative nu contravine nici explicit, nici implicit Constituției. „O astfel de situație nu prezintă relevanță constituțională în contextul art.114 din Constituție, ci reflectă un aspect tehnic al organizării activității Parlamentului, ce ține de autonomia regulamentară a acestuia”.
„Legea criticată a fost adoptată pentru corectarea inechităților”
A doua critică a ICCJ: Legea încalcă prevederile Constituției referitoare la statul de drept, principiul securității juridice și al încrederii legitime, precum și interzicerea discriminării, în corelație cu independența justiției.
În acest caz, Curtea constată că reforma pensiilor de serviciu nu aduce instituțional elemente aleatorii, ci „promovează o soluție legislativă mai restrictivă în privința condițiilor pentru beneficierea de pensia de serviciu, precum Legea nr.282/2023, care a avansat o viziune mai restrictivă în accesarea acesteia”.
„Având în vedere cele prezentate, se constată că legea criticată a fost adoptată pentru remedierea inechităților din domeniul pensiilor de serviciu ale sistemului judiciar, nu promovează soluții legislative arbitrare, ci sunt aliniate realităților sociale și economice ale țării. Soluțiile legislative au o structură, o concepție și un scop concordant. Prin urmare, legea criticată nu încalcă principiul securității juridice”.
Curtea a subliniat că noile reglementări pot fi benefice sau dezavantajate pentru beneficiarii de pensii, în funcție de situația economică a țării și fondurile de asigurări sociale disponibile. În plus, reducerea pensiilor pentru judecători la limita de vârstă poate fi justificată de un interes general, precum stabilitatea financiară sau eliminarea deficitului public excesiv.
De asemenea, judecătorii CCR afirmă că legiuitorul are dreptul de a elabora politici legislative în domeniul pensiilor, adaptate condițiilor sociale și economice ale momentului.
Dacă a fost instituit un sistem de pensii bazat pe anumite condiții de vârstă și cotizare, nu înseamnă că acesta nu poate fi modificat în viitor. În astfel de situații, se poate ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a domeniului, ceea ce nu este admisibil.
În concluzie, judecătorii CCR au stabilit că legea nu contravine prevederilor Constituției privind statul de drept, principiul securității juridice, încrederea legitimă și interzicerea discriminării, în corelație cu independența justiției, în componenta sa instituțională.
„Avizarea nu poate fi evitată sau ocolită”
Singura critică de neconstituționalitate admisă de CCR și formulată de ICCJ a fost cea referitoare la lipsa avizului consultativ al CSM.
Judecătorii CCR consideră că Guvernul a încălcat Constituția, asumându-și răspunderea pentru lege fără a aștepta avizul CSM.
Curtea subliniază că Guvernul avea obligația constituțională să urmeze această etapă „în mod efectiv și conform principiilor constituționale de loialitate”.
„Avizarea, ca etapă în procesul legislativ, nu poate fi evitată sau transformată în alte forme de consultare și trebuie realizată în termenele stabilite de legislație, care nu pot fi comprimate sau ignorate de initiatorul legii. Lipsa avizului se analizează nu doar din punct de vedere formal, ci și în ceea ce privește respectarea etapelor procedurale și termenelor legale pentru obținerea acestuia. Aceste cerințe au un fundament constituțional”, se menționează în motivare.
Solicitarea avizului CSM a fost făcută în cadrul consultării publice și a consultării interinstituționale preliminare, însă judecătorii CCR subliniază că avizul era obligatoriu doar după finalizarea procedurii de avizare interministerială.
„Solicitarea de avizare adresată CSM în data de 22 august 2025 nu a fost făcută în condiții legale, termenul de obținere a avizului fiind de 30 de zile de la sesizare, conform Legii nr.305/2022. Relativizarea acestui termen, în raport cu acea situație, ar echivala cu încălcarea regulilor în vigoare și a principiilor statului de drept”, concluzionează Curtea.
