Regizorul Radu Jude a intrat recent în atenția publicului, odată cu filmul „Dracula”, în care examinează mitul celebrului vampir în toate expressionările sale. Filmul reprezintă totodată o experiență vizuală dezordonată, fără cenzură, ceea ce i-a atras critici din partea unor spectatori, inclusiv despre modul în care ia în râs publicul. De asemenea, unii au părăsit sala de cinema. Într-un interviu pentru HotNews, artistul afirmă că nu este vorba despre asta, deoarece „Dracula” a fost realizat „cu foarte multă afecțiune pentru audiență”.
- „Și nu prea văd cum fenomenul online al trollingului ar putea avea legătură cu această operă, care oferă o succesiune de povești și nimic mai mult. Sau, prin comparație, și Ion Creangă ar trebui considerat un troll”, afirmă Radu Jude.
După ce a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Berlin, pentru „Kontinental ’25”, Radu Jude și-a prezentat propria interpretare asupra filmului „Dracula” și asupra mitului românesc cu potențial turistic înconjurător. „Sunt Vlad Țepeș Dracula și vă dau totul”, auzim la începutul peliculei, în timp ce pe ecran apar portrete halucinante ale personajului principal, realizate cu ajutorul inteligenței artificiale.
De la primele minute (din cele aproape trei ore de durată ale filmului), înțelim că vom asista la o experiență vizuală dezordonată și fără cenzură, care va putea provoca șocuri și stânjeni, dar și stadii de amuzament și răbdare.
Conform sinopsis-ului oficial, „Dracula” prezintă un regizor (interpretat de Adonis Tanța) frustrat și blocat în procesul creativ, care utilizează o inteligență artificială (falsă) pentru a transforma următorul proiect cinematografic într-un succes. Rezultatul este o serie de secvențe tot mai absurde și surprinzătoare, ce explorează mitul vampirului în toate manifestările sale. De la o urmărire pe străzile din Sighișoara până la apariții stranii în sate din România, filmul este o colecție de povești despre vampiri, iubiri eșuate, sânge, grotesc și imagini generate de AI — o reflecție asupra cinematografiei, miturilor și kitsch-ului.
„Îmi propusesem să realizez cel mai bun film posibil”
Radu Jude evită să vorbească în interviuri despre percepția României sau despre problemele sociale ale țării, pentru că aceste aspecte sunt reflectate în creațiile sale. Deși pare un ansamblu de episoade, plin de trimiteri cinematografice, filmul „Dracula” atingede aspecte sociale și politice ale națiunii noastre, pline de ironie și umor pentru absurd.
Filmat cu un telefon mobil în 27 de zile, în peste 40 de locații (Cetatea Medievală din Sighișoara, Castelul Bethlen din Biertan, cimitirul din Albești și zona Grivița Roșie din București), „Dracula” face referire și la „primul roman românesc cu vampiri”, „Vampirul”, de G. M. Amza și Al. Bilciurescu, din 1938, la nuvela „În treacăt”, de Nicolae Velea, și la poveștile tradiționale ale lui Ion Creangă.
„Îmi propusesem să realizez cel mai bun film posibil, așa cum am încercat de fiecare dată”, menționează Jude pentru HotNews.
Recepția internațională variază de la „cea mai inteligentă utilizare a AI-ului în cinema” (indieWire), la „film care reinterpretează mitul lui Dracula în contextul țării natale” (Screen International). „La o durată de 169 de minute, „Dracula” poate reprezenta o provocare pentru spectatori, dar nu devine plictisitor” (Variety), „deliberat dezordonat și copilăros, pare a fi creația unui artist care a avut libertatea de a realiza orice film cu vampiri și a ales să facă o serie de opere nebunești în același timp” (Hollywood Reporter) și „Jude este un cineast neortodox, dar aici ne pedepsește”, concluzionează The New York Times.
„Premiera mondială a avut loc la Locarno, iar filmul a fost selecționat la festivalurile din New York, Chicago, Viennale, Sitges și Varșovia. Distribuția include actori precum Adonis Tanța, Gabriel Spahiu, Oana Maria Zaharia, Alexandru Dabija, Lukas Miko, Andrada Balea, Ilinca Manolache, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Doru Taloș, Alexandra Harapu, Oana Mardare, Eszter Tompa și Alina Șerban.
Având în vedere tema aportului AI-ului în procesul creativ, Jude a construit un sinopsis propriu pentru acțiune, în stilul său caracteristic.
„Am interogat chatGPT despre tematica filmului meu și a răspuns: „Dracula de Radu Jude nu este o adaptare tradițională a romanului lui Bram Stoker, ci o reinterpretare radicală, în contextul contemporan. Povestește despre un regizor care încearcă să organizeze un spectacol despre Dracula, însă proiectul devine o reflecție asupra istoriei, propagandei și identității naționale. Pe măsură ce mitul vampirului se împletește cu realitățile sociale și politice ale României moderne, filmul devine un eseu vizual acid și critic.” Astfel, cele 14-15 episoade ale filmului includ povești cu și fără vampiri, comice sau serioase, și orice element dorit de public, precum nuditate, sex, umor de calitate slabă, violență, sânge și scene de dialog repetitive, toate într-un registru ludic și ironic.
Reconstruind o viziune diametral opuse față de blockbuster-urile actuale, filmul este structurat în haos deliberat, reflectând lumea în care trăim. Jude afirmă: „„Dracula” a fost realizat cu foarte multă afecțiune pentru spectatori, nu i-am ironizat”.
„Nu realizez filme care nu mă pasionează”
– Pentru ce motive a declarat că „Dracula” s-a născut din dificultăți în obținerea finanțării pentru alt proiect? A fost o resemnare sau o revoltă față de industria cinematografică locală?
– Am discutat un pic despre originea acestui proiect, care a fost inițiat la o piață de proiecte (Cinemart de la Rotterdam), în urma unor discuții. Nu e vorba de resemnare sau revoltă, ci de dorința de a realiza acest film în această formă. Nu realizez opere care nu mă interesează. „Dracula” reprezintă o încercare de a oferi un cinematograf diferit în peisajul nostru.
– Cum v-ați dorit să reimaginați Dracula în raport cu originea sa românească și ce inspirații cinematografice v-au ghidat pe drum?
– Sursele mele de inspirație provin mai mult din alte arte, precum literatura și pictura, decât din cinema (deși cineaști precum Warhol, Ed Wood, Pasolini, Godard m-au influențat). În literatură, primele romane cu digresiuni sunt un exemplu, precum Tristram Shandy de Laurence Sterne, care este citat în film, și Jacques și stăpânul său de Diderot. De asemenea, umorul tradițional din literatura veche, de la Boccaccio, Rabelais la Ion Creangă, a avut un impact, rezultând adaptări liberale ale acestor stiluri în film. Enunțând clar, scopul meu a fost să ofer multiple interpretări ale mitului Dracula, în variante diverse și pluraliste, explorând și figura monstrușoasă, vampirul, Vlad Țepeș și chiar AI-ul. În opinia mea, filmul este doar o perspectivă, iar alții pot veni cu alte interpretări.
„După film, acesta nu îmi mai aparține”
– Ați intenționat să realizați un film plin de kitsch, vulgaritate și dezordine? Sau a fost o expresie a dorinței de a produce un „film diferit”?
– Îmi propusesem să realizez cel mai bun film posibil, așa cum am încercat întotdeauna.
– Cum a fost receptia internațională, având în vedere criticile celor de peste hotare despre zgomot, sexualitate și dezordine? Ați simțit că sunteți validat pentru abordarea dvs. rebelă?
– Odată ce filmul a fost finalizat, acesta nu-mi mai aparține în totalitate. Nu am citit în detaliu majoritatea recenziilor, fiind concentrat asupra altor proiecte. În general, urmez sfatul lui Jean Cocteau:„Ascultă cu atenție criticile inițiale ale operei tale. Notează ce nu-ți place criticilor – și lucrează la acea parte; este cea mai personală și autentică componentă a creației tale”.
– Se spune că ironizați și spectatorul. Cu această producție, ați vrut să-l provocați sau să-l trolfați?
– „Dracula” este realizat cu multă afecțiune pentru public, nu i-am adus ironii. Dacă există momente de umor, acestea provin din lumea din film și nu din intenția de a provoca spectatorii. Fenomenul online al trollingului nu are relevanță în contextul poveștii, care este doar o colecție de narative, fără intenție de satiră asupra audienței.
– Filmul conține elemente de „anti-cinema”, precum cadre inestetice, scene prelungite, discursuri repetitive. De ce această reprezentare a nudului, porno și a sexualității?
– În primul rând, chiar dacă ar fi un anti-cinema, tot cinema rămâne (așa cum piesele lui Ionesco, considerate anti-teatru, devin în cele din urmă parte integrantă a teatrului). Camerografia nu este neapărat defectuoasă, operatorul, Marius Panduru, fiind un artist recunoscut, cu portofoliu impresionant. Pe parcursul filmului, unele scene pot fi mai crude, dar tocmai această expresivitate contează, deși nu respectă standardele convenționale ale televiziunii. Reprezentarea nudității și a intimității este prezentă într-un mod ludic, inspirat din tradițiile literare precum Boccaccio sau Creangă, și e format din scene scurte (sub 10%), cu un ton jucăuș și ironic, după cum spunea Mircea Ivănescu.
„Potențialul cinema-ului românesc este imens”
– Care este valoarea sincerității într-un film: un produs lipsit de calitate, dar sincer, sau o creație „bună” doar pentru a mulțumi publicul?
– Pentru mine, sinceritatea nu constituie o virtute în artă. În contextul artistic, prefer intensitatea personalității, după cum spunea Tristan Tzara.
– Cum percepeți țara noastră în prezent, având în vedere temele sociale, politice și religioase abordate atât în cinema, cât și în societate? În plus, cum vedeți românii?
– Din păcate, nu pot oferi o opinie exhaustivă despre realitatea complexă a țării, pentru că nu am suficiente competențe. În plus, fiecare individ este diferit și nu poate fi generalizat. Cu toate acestea, pot afirma că industria cinematografică românească are un potential enorm, dacă va fi susținută adecvat de cineaști și de mediul politic-cultural. Totul depinde de acești factori pentru ca talentul și creativitatea să se manifeste în întregul său potențial.
