Data de 6 decembrie este consacrată în calendarul creștin ortodox pentru comemorarea Sfântului Nicolae, unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinismului, recunoscut pentru bunătate, milostenie și credință neclintită.
Imaginea episcopului din Mira a devenit un simbol al protecției și generozității, motiv pentru care această zi este asociată cu dăruri, speranță și acte de caritate.
Pentru copii, sărbătoarea înseamnă emoția ghetuțelor pregătite în seara precedentă, în speranța primirii cadourilor lăsate de Moș Nicolae, tradiție inspirată din faptele de bunătate ale sfântului.
Cinstit în întrega creștinătate, Sfântul Nicolae reprezintă o figure emblematică, cunoscut ca protector al marinarilor, pescarilor, farmaciștilor, parfumierilor, dogarilor, copiilor, tinerelor care se căsătoresc, elevilor, avocaților și celor nedreptățiți.
El îi protejează și pe comercianții maritimi, motiv pentru care chipul său a fost inclus, de exemplu, pe stema Camerei de Comerț din Bari, Italia.
Sfântul Nicolae s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea, în Patara (Licia), într-o familie înstărită. A primit o instruire selectivă, iar credința profundă i-a dirijat calea către viața monahală, devenind preot la mănăstirea din Patara, unde unchiul său era episcop.
Minunile realizate de Sfântul Nicolae
Legenda spune că Sfântul Nicolae a salvat Mira de foamete intervenind neprevăzut pentru ajutorul locuitorilor: i s-a arătat în vis unui negustor italian și l-a rugat să își direcționeze nava cu grâu spre oraș, asigurându-l că nu va păți nimic. Negustorul a urmat sfatul, iar încărcătura a rămas intactă, salvând orașul de la înfometare.
A fost ales episcop al Mirei și s-a remarcat prin cunoaștere teologică, modestie și devotament față de cei aflați în suferință.
Numeroase tradiții și scrieri menționează miracolele sale: a oprit furtuni, a vindecat bolnavi, a eliberat nedreptăți și a salvat marinari din pericole.
Cea mai cunoscută faptă este sprijinul acordat unui tată în lipsă de resurse, căruia i-a oferit pe ascuns pungi cu galbeni pentru a preveni pierderea celor trei fiice ale sale.
Moaștele sale sunt păstrate la Basilica din Bari, unde se spune că izvorăște un lichid transparent considerat binefăcător, denumit „Mana” sau „Santa Mana”. Conform tradiției, episcopul amestecă acest lichid cu apă, îl binecuvântează și îl împărțește credincioșilor.
De asemenea, o parte din moaștele Sfântului Nicolae se află în București, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la kilometrul zero al capitalei.
Copiii și tradiția pregătirii ghetuțelor
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii și adulții își așază ghetuțele curate la ușă, sperând ca „Moșul” să le aducă cadouri.
În trecut, copiii din mănăstiri agățau șosete cu scrisori pentru Sfântul Nicolae, în care își exprimau cumințenia.
La sate, ziua de 6 decembrie simbolizează începutul oficial al iernii, iar zăpada din această zi este asociată cu sosirea Moșului, care își scutură barba lungă și albă.
În vestul României, Sfântul Nicolae marchează începutul sezonului de sărbători de iarnă: fetele pregătesc plăcinte încă din seara precedentă, iar la ora 21:00, sosesc tinerii pentru petrecere.
Cei neascultători pot primi o nuielușă, simbol al mustrării delicate.
Tot în această noapte, cerurile se pot deschide pentru o scurtă clipă, fiind posibil să fie zărit sfântul în niciun caz, stând în dreapta Domnului, conform credinței.
În anumite zone, se așază crenguțe de măr în apă, care, dacă înfloresc până la Anul Nou, simbolizează iertare și belșug.
Originea numelui Nicolae
Numele Nicolae este unul dintre cele mai populare și răspândite în lume. Este format din termeni grecești: „nike” (victorie, biruință) și „laos” (popor), exprimând ideea de „persoană dintr-un popor victorioasă”.
Numeroase biserici îl poartă ca patron pe Sfântul Nicolae, iar venerarea sa este comună atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică.
Aproximativ 800.000 de români sărbătoresc ziua onomastică, purtând forme și derivați ai numelui Nicolae sau Nicoleta.
