Cristian Socol despre sustenabilitatea creșterii economice a României în 2025: impactul stresorilor globali, războiul și tarifele Trump

Tranziția de la „a doua cea mai rapidă rată de creștere economică din UE în trimestrul al doilea” la „declin economic de 0,2% în trimestrul următor” și de la „cel mai mare deficit bugetar din UE” la „o situație de sustenabilitate” a surprins populația și mediul de afaceri. De la expresii lipsite de fundament rațional, precum „incapacitate de plată”, „catastrofă economică”, până la aplicarea unor măsuri de corecție fiscală total inechitabile, cu poveri suplimentare suportate exclusiv de românii cu venituri mici și medii, analiza macroeconomică a fost influențată mai mult de propagandă politică decât de un proces rațional.

Am subliniat de multe ori. Nivelul și dinamica indicatorilor macroeconomici nu se analizează simplist, în funcție de creștere/scădere sau de nivelul atins. Este irelevant și neproductiv. Durabilitatea sau instabilitatea evoluției indicatorilor macroeconomici depinde de praguri de alertă sau de semnal, dincolo de care dezechilibrele pot apărea în economie, fie prin efecte de contagiune, fie prin cauzalitate cumulativă.

La final de an, putem constata ineficiența, clar distructivă, a mesajelor precum „intrare în incapacitate de plată”, „default”, „cursul euro la 6 lei”, „România intră în recesiune”, „criza afectează România”, „nu mai sunt fonduri pentru salarii și pensii” etc. Nimic din toate acestea nu s-a materializat, singurele efecte certe fiind distrugerea încrederii celor care au propagat aceste teme și creșterea incertitudinii, manifestată în creșterea costurilor de finanțare ale statului și încetinirea creșterii economice.

În această analiză voi evalua sustenabilitatea creșterii economice în România pentru anul 2025, raportându-mă la anumite praguri de referință. De asemenea, voi evidenția rezultatele unor studii ale Parlamentului European privind doi factori de stres în 2025 pentru România – costurile macroeconomice generate de proximitatea conflictului din Ucraina și costurile generate de majorarea tarifelor impuse de Trump.

Evaluarea durabilității creșterii PIB real implică analiza referinței privind creșterea estimată a PIB-ului potențial, verificarea dacă motoarele creșterii valorii adăugate sunt consistente – contribuia sectorului industrial, serviciilor, dacă în funcție de metoda cheltuielilor crearea de valoare merge în consum și/sau investiții, precum și analiza structurii calitative a factorilor de creștere – contribuția capitalului (K), muncii (L) și productivității totale a factorilor (PTF), precum și distribuitia echitabilă între acești factori.

1. Despre durabilitatea creșterii economice și decalajul recesionist în care se află România. Institutul Național de Statistică a confirmat în datele provizorii că PIB real a scăzut cu 0,2% în trimestrul al treilea față de trimestrul anterior, iar în primele 9 luni ale anului a crescut cu 0,8% pe serie brută și cu 1,4% pe serie ajustată sezonier. Comisia Națională de Prognoză indică o rată de creștere a PIB real pentru acest an de 0,6%, sub estimările Comisiei Europene (0,7%) și ale Fondului Monetar Internațional (1%). Aceste estimări au înregistrat o scădere semnificativă, în primăvară, CNP și CE estimau pentru acest an o creștere de 1,4%, iar FMI de 1,6%.

Producem sub potențialul economic. Creșterea efectivă a PIB-ului real în 2025, estimată de către Comisia Europeană la 0,7%, se află la jumătate față de creșterea estimată a PIB-ului potențial (1,3%), indicând menținerea României în decalaj recesionist atât în 2025 (-1,7%), cât și în anii 2026 (-1,9%) și 2027 (-1,4%). În 2026, România va avea al treilea cel mai mare decalaj recesionist în UE, după Luxemburg și Finlanda.

2. Despre calitatea creșterii economice în România. Structura creșterii PIB în funcție de metoda valorii adăugate brute indică durabilitatea acesteia, dacă creșterea se bazează pe sectoare cu valoare adăugată medie sau ridicată, precum industria și serviciile. Prognoza CNP arată o dinamică negativă în aceste sectoare, fapt confirmat și de datele oficiale ale INS pentru primele 9 luni din acest an.

Structura calitativă a creșterii economice din România poate fi determinată și prin contribuțiile factorilor de producție (muncă L, capital K și productivitatea totală a factorilor – PTF), incluzând elemente precum dezvoltarea instituțională, tehnologia, maturitatea piețelor financiare, capitalul uman și inovarea.

Având în vedere că creșterea PIB-ului potențial depinde în mare măsură de îmbunătățirea componentei intensive – PTF, se poate concluziona că procesul de creștere economică în România aduce un plus redus de calitate și contribuie nesemnificativ la dezvoltare și convergență reală cu media UE.

3. Despre creșterea bazată pe investiții comparativ cu cea pe consum. În privința ponderii investițiilor publice în PIB în 2025, România se situează peste media UE28 (6,4% față de 3,8%). Prognoza CE indică o contribuție semnificativă a investițiilor la creșterea PIB-ului real în anul 2025.

Cu toate acestea, în cadrul ultimei rectificări bugetare, Ministerul Finanțelor anunță reducerea cheltuielilor pentru investiții cu 0,2% din PIB (de la 8% la 7,8%), adică aproximativ 3,8 miliarde lei. Este de așteptat ca reducerea să fie mai mare, având în vedere intenția de a limita cheltuielile în ultimele luni ale anului, întrucât deja s-au utilizat doar 96 miliarde lei din cei 150 miliarde preveduți.

4. Despre echitatea creșterii economice în România. O creștere sustenabilă a economiei trebuie să evite discrepanțele evidente între contribuția muncii și a capitalului la PIB. În România, persistă probleme legate de distribuția inechitabilă a beneficiilor creșterii, precum și de inegalități crescute și polarizarea veniturilor, accentuate de politica fiscală adoptată pentru reducerea poverii fiscale exclusiv pentru românii cu venituri mici și medii.

Ultimele date Eurostat pentru 2024 indică că, pentru fiecare euro generat în economie, circa 42% se repartizează salariilor (față de 38% în 2021), 49% către capital și restul taxe și contribuții. În țările dezvoltate, distribuția este mai echilibrată, fiind în medie de 47,7% pentru remunerația muncii în UE27.

5. Despre contribuția creșterii economice la convergența reală cu media UE. În 2023, România va depăși un PIB de 2000 miliarde lei, reprezentând peste 400 miliarde euro. România a avut cea mai rapidă viteză de convergență față de statele dezvoltate din UE (media UE = 100), ajungând anul trecut la 78% din media UE în ceea ce privește PIB pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare (ppc). Comparativ cu alte state, se află aproape de Polonia și peste Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Croația, Grecia și Letonia.

Sursa: Eurostat, 2025