Pierderile unui membru al familiei sunt momente dureroase, însă în anumite situații, procesul de succesiune poate rămâne nerezolvat pe perioade extinse, chiar de zeci de ani. Motivul poate fi neglijența moștenitorilor în administrarea documentelor, neînțelegerile între rude, lipsa de informații, sau chiar dezinteresul. Este posibilă repartizarea averii după 10, 20 sau 30 de ani de la dispariție?
Răspunsul este DA, conform legislației românești, cu anumite condiții și condiții speciale pentru fiecare interval de timp.
Ce reprezintă procesul de succesiune
Succesiunea reprezintă procedura prin care bunurile unei persoane decedate, precum imobile, terenuri, fonduri, drepturi și obligații, sunt atribuite moștenitorilor legali sau testamentari.
Legislația civilă stabilește regulile pentru ordinea moștenitorilor și modul de împărțire al patrimoniului, iar procesul de succesiune se deschide automat la deces. Însă, pentru transferul efectiv al bunurilor, este necesară dezbaterea succesiunii, fie la notar, fie în instanță.
Sursa foto – Imagine ilustrativă: Shutterstock
După aproape 10 ani de la deces, succesiunea poate fi dezbătută fără probleme, dacă moștenitorii pot fi identificați, se află în acord și dețin documentele necesare.
Ceea ce trebuie avut în vedere după 10 ani:
- Perioada de opțiune succesorală de 1 an a expirat, însă autoritățile pot permite inițierea procedurii;
- Anumite acte, precum documentele de proprietate vechi, pot fi mai dificil de recuperat;
- În cazul în care au trecut peste 2 ani de la deces, se poate aplica un impozit suplimentar pentru bunurile imobiliare din masa succesorală;
- În general, dezbaterea succesiunii după 10 ani se realizează relativ simplu, dacă nu există litigii între moștenitori.
Succesiunea după 20 de ani: necesare documente și verificări suplimentare
După două decenii, situația se poate complica, însă procedura de moștenire continuă, deoarece legislația nu impune un termen limită pentru finalizarea acesteia.
- Este fundamentală demonstrarea clară a relației de rudenie, deoarece în timp pot apărea erori, lacune sau documente pierdute;
- Se pot solicita extrase cadastrale, duplicate ale actelor de proprietate sau chiar reconstrucții documentare;
- Dacă anumite persoane au decedat între timp, pot apărea succesiuni multiple, ceea ce poate întări sau extinde procedurile;
- Conflictele între moștenitori sunt mai frecvente, iar uneori pot escalada în instanță;
- Cu documentația corespunzătoare și asistență juridică specializată, procesul de succesiune după 20 de ani poate fi finalizat fără dificultăți majore.
Succesiunea după 30 de ani: posibilă, dar mai complicată
Nu există o limită legală care să interzică dezbaterea procesului de moștenire, chiar dacă au trecut trei decenii sau mai mult, însă trebuie să ținem cont de următoarele:
- Perioada de opțiune succesorală poate genera prezumții legale, dar acestea pot fi contracarate cu probe și declarații;
- Autoritățile și instanțele pot continua să permită inițierea procesului;
- Documentele vechi pot fi dificil de obținut, mai ales dacă proprietățile au suferit modificări cadastrale în timp;
- Conflictele între moștenitori apar frecvent, iar uneori aceștia pot fi decedați, stabiliți în străinătate sau greu de localizat, prelungind astfel procedura;
- Impozitul pe transferul de proprietate este aplicabil dacă succesiunea nu a fost finalizată în primii 2 ani de la deces.
Procedura de succesiune, indiferent de perioada scursă
Se selectează notarul din circumscripția ultimului domiciliu al persoanei decedate, apoi se depune solicitarea de deschidere a succesiunii. Notarul identifică toți moștenitorii și solicită documentele necesare:
- certificate de naștere, căsătorie, deces;
- acte de proprietate;
- testament (dacă există).
În cazul în care apar conflicte sau lipsesc moștenitori, procedura se poate transfera în instanță. Succesiunea se încheie cu eliberarea certificatului de moștenitor, document care stabilește drepturile fiecăruia.
