Verdictul pentru ofițerul de contrainformații implicat în împușcarea primilor revoluționari la Timișoara în 1989, Vasile Joițoiu, confirmat securist

Ionescu Stefan
8 Citit minim
S-a dat verdictul pentru ofițerul de contrainformații care a împușcat primii revoluționari la Timișoara, în 1989. Vasile Joițoiu, confirmat securist

Vasile Joițoiu, ofițerul implicat în primele victime ale Revoluției din Timișoara, decembrie 1989, a fost recunoscut oficial, după 36 de ani, ca fiind „angajat al Securității comuniste”.

Implicarea sa înainte de ordinul lui Ceaușescu de a reprima protestele

Capitanul Vasile Joițoiu din cadrul Direcției a IV-a / U.M. 01024 Timișoara, Compartimentul Contrainformații, a fost activ în reprimarea Revoluției. El a tras în manifestanți încă din 17 decembrie, înainte ca Nicolae Ceaușescu să ordone armatei și securității să rezolve protestele.

Victimele sale sunt membri ai familiei Bărbat, printre care o femeie împușcată mortal dintr-un foc de mitralieră. Lepa Bărbat, de 43 de ani, a decedat pe loc, fiind prima persoană ucisă la Revoluție. Soțul său a fost grav rănit, iar fiica lor, Ioana, de 12 ani, a scăpat cu răni ușoare.

Conform asociației „17 Decembrie”, în timpul acelei zile au murit 73 de persoane (dintre care 17 femei), iar alte 325 au fost rănite, dintre care 49 de femei. Prima victimă decedată la Revoluție a fost Rozalia Popescu, o femeie de 55 de ani din Timișoara, lovită de un TAB al Armatei cu câteva ore înainte de ordinul lui Ceaușescu.

Joițoiu și pariul său periculos

„Cu o oră înainte ca Ceaușescu să ordone tragerile asupra manifestanților, familia Bărbat se afla în Piața Libertății, alături de mii de protestatari. Acolo era și căpitanul Joițoiu, din Regimentul 32 Mecanizat „Mircea”, care făcea un pariu cu soldații săi: că va putea ucide toți membrii familiei Bărbat dintr-o singură rafală. Mama Ioanei a fost ucisă pe loc, tatăl a fost împușcat în intestine și a supraviețuit, iar Ioana a fost ușor rănită în mână. Într-o încercare de a mușamaliza evenimentele, trupul mamei a fost sustras din Spitalul Județean Timișoara și incinerat la București, aruncat apoi într-un canal din Popești-Leordeni, astfel încât nu există un mormânt pentru mama Ioanei. Tatăl Ioanei a dispărut în ziua de 16 decembrie, cu o zi înainte de pomenirea soției sale, fiind răpit de căpitanul Joițoiu, conform cercetătorului Răzvan Popa.

Vasile Joițoiu a fost condamnat inițial pentru 18 ani de închisoare în 1991, însă sentința a fost casată și dosarul retrimis pentru reexaminare, fiind clasat ulterior din cauza lipsei probelor certe de vinovăție, având dubii în legătură cu implicarea sa.

„Un domn pe nume Joițoiu, considerat securist în cadrul Armatei, a făcut un pariu cu militarii din Piața Libertății: că va putea secera întreaga familie Bărbat într-un singur foc. Pariul a fost pierdut. Se spune că, acolo sus, ar fi fost lăsat în viață pentru a povesti ce s-a întâmplat și pentru a nu se mai repeta evenimentele de acum 35 de ani. Întuneric. Cine a trăit acea perioadă și-și aduce aminte, poate, simte frigul, cozile interminabile pentru alimente, lipsa libertății de exprimare, și senzația de nesiguranță totală, cu posturi de radio ascultate pe baterii, în întuneric, pentru a nu fi auziți vecinii. Conform martorului Ioan Bărbat, mama lui a fost ucisă, iar trupul a fost ascuns și incinerat, fără posibilitatea de a i se putea aduce un mormânt.”

Implicațiile acțiunii sale

Deși a fost condamnat, CNSAS nu avea încă suficiente temeiuri legale pentru a-l verifica ca fiind colaborator al Securității, procesul său fiind blocat din cauza cadrului legal restrictiv din acea perioadă, ce permitea efectuarea verificărilor doar dacă aparțineau unor categorii speciale sau dacă existau victime care solicitau acest lucru.

„Funcționarea CNSAS se face conform unei legi stricte, care nu ne permite să constatăm dacă un fost securist a fost „lucrător al Securității” doar pentru că a fost în această calitate, ci doar dacă ocupă sau candidează pentru o funcție publică sau dacă o victimă solicită verificarea. În prezent, nu există temei legal pentru a-l investiga pe Joițoiu în acest sens”, explică cercetătorul Răzvan Popa.

Astfel, cercetările au fost îngreunate până în 2024, când o arhitectă din Timișoara a depus o cerere pentru verificarea activităților fostului ofițer. În urma verificărilor în arhive, s-a constatat că Vasile Joițoiu a condus o amplă activitate de supraveghere informativă a unor persoane cu potențiale preocupări contrare regimului comunist.

Urmărirea pentru intenția de a părăsi țara

„Urmărirea informativă instrumentată împotriva sa s-a dovedit a fi abuzivă, motivată politic, și nu conform normelor legale în vigoare, inclusiv prevederilor Constituției României din 1965 sau ale regulamentelor militare. Activitățile sale au îngrădit drepturile fundamentale și libertățile garantate de lege. În perioada anchetei, acesta a fost surprins efectuant materiale de supraveghere asupra persoanelor care protestau, fiind condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare pentru astfel de fapte.

Planul a inclus monitorizarea telefonică și ambientala, cu mijloace tehnice instalate în casa sa, precum și încercări de a cunoaște intențiile de plecare din țară ale unor persoane suspecte. În 1987, a fost prins încercând să treacă frontiera, fiind predat autorităților române, și condamnat la un an și șase luni de detenție pentru această faptă.

În 1988, a fost înregistrată o „mapă de verificare” prin care CNSAS a constatat că el intenționa să plece ilegal din țară, dezvoltând un cerc suspect de persoane și legături externe. În urma acestor investigații, s-a stabilit că, în perioada 1987-1989, acesta a fost supravegheat de securitate, suspectat că se află în anturajul unui angajat al postului de radio Europa Liberă, vizitat de el în R.F. Germania.

Clădirea proiectului de verificare

Pe baza acestor probe, Curtea de Apel București a concluzionat, în 2025, că Vasile Joițoiu a avut calitatea de „lucrător al Securității”. El nu a fost prezent în proces și nu a depus apărare, fiind trecut în rezervă cu pensie specială, iar dosarul a fost clasat ulterior, din cauza lipsei probelor certe de vinovăție.

„Reaudierile martorilor nu au adus elemente suplimentare pentru clarificarea circumstanțelor în care victimele au fost împușcate și dacă există identitate între persoana care a tras și ofițerul Joițoiu. În concluzie, stabilirea vinovăției se bazează doar pe prezumții, întrucât nu există dovezi definitive în lipsa unor probe științifice și a evidenței directe, iar vinovăția lui Joițoiu nu poate fi reținută fără îndoieli”

Sursa foto: Arhiva Asociației ALTAR din Timișoara

Autorul recomandă continuarea investigațiilor pentru elucidarea activității fostului ofițer, fiind depusă o cerere în 2024 pentru verificarea arhivelor. În urma cercetărilor, s-a constatat că el a coordonat o activitate extinsă de supraveghere informativă asupra unor persoane suspecte, ce ar fi avut preocupări contrare regimului comunist.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns