La o întâlnire recentă, Donald Trump a făcut o observație spusă pe jumătate în glumă, pe jumătate cu admirație: „N-am mai observat niciodată bărbați atât de înspăimântați”. Se referea la membrii delegației chineze care îl însoțeau pe Xi Jinping. Conform lui Trump, simpla prezență a liderului chinez părea suficientă pentru a impune tăcere și disciplină. „Așa vreau să se manifeste și echipa mea”, a menționat președintele american, conform Financial Times.
Imagine: Profimedia
Această replică reflectă multe despre realitatea în care trăim. Politica internațională devine tot mai predominantă în epoca liderilor autoritari, unde cei aflați la conducere își consolidează influența nu prin compromisuri sau reguli comune, ci prin forță, putere și control.
De la discuții informale la întâlniri între conducători autoritari
Retragerea lui Trump înapoi în Casa Albă a intensificat această tendință. Din ce în ce mai multe decizii majore se iau în întâlniri directe între lideri influenți, nu în cadrul conferințelor mari. Summiturile multilaterale, precum Adunarea Generală a ONU, G20 sau conferințele pentru schimbări climatice COP, își pierd influența.
Imagine: Profimedia
Un exemplu clar provine de la ultimul summit G20, desfășurat în Africa de Sud. Trump nu a participat. Xi Jinping a absentat de asemenea. Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, a procedat similar. Vladimir Putin a lipsit și el. Mesajul transmis a fost clar: liderii de top preferă întâlniri unde nu trebuie să împartă atenția cu reprezentanți ai unor state mai mici.
Putin, prezent, dar cu vulnerabilități
Imagine: Profimedia
Situația lui Vladimir Putin este mai complexă. Restricțiile de deplasare și contextul global îi limitează opțiunile. Cu toate acestea, conducătorul de la Kremlin a avut câteva apariții importante, precum vizita în China, alături de Xi Jinping și Kim Jong Un. Urmează o vizită la New Delhi pentru discuții cu premierul indian Narendra Modi. În august, s-a întâlnit cu Trump în Alaska.
Imagine: Profimedia
Imaginea este aceea a unui lider activ și influent. În realitate, însă, situația este diferită. După aproape patru ani de conflict, Rusia nu a obținut o victorie clară în Ucraina. Economia rusă devine tot mai dependentă de China, iar statutul de superputere începe să fie doar o amintire.
Trump și Xi Jinping, susținuți de puterea economică
În comparație, Trump și Xi conduc state cu economii solide capabile să susțină aspirațiile lor. Președintele american vorbește adesea despre pace, chiar despre un Premiu Nobel pentru pace. În același timp, nu evită utilizarea forței. În iunie, a ordonat bombardarea Iranului. În prezent, amenință Venezuela.
Provocarea lui Trump vine din interior, nu din exterior. Sprijinul politic devine tot mai fragil. Republicanii au pierdut alegeri importante în state precum New York, New Jersey și Virginia. Mulți cetățeni americani nu mai cred în discursul optimist despre economie și inflație. Conform sondajelor, democrații dețin un avans de aproximativ cinci procente înainte de alegerile pentru Congres.
Imagine: Profimedia
Această vulnerabilitate a avut efecte concrete, precum forțarea publicării dosarelor în cazul Jeffrey Epstein, în ciuda opoziției președintelui. Incapacitatea lui Trump de a stopa acest proces a fost interpretată ca un semn rar de vulnerabilitate. Conținutul acestor documente poate crea probleme serioase în următoarele luni.
Xi Jinping, un lider consolidat
Imagine: Shutterstock
Xi Jinping încheie anul 2025 într-o poziție mult mai consolidată. Trecut-au cinci ani extrem de dificili. Pandemia provocată de China a generat o criză globală, fără ca Beijingul să fie tras la răspundere. Pe plan intern, au fost rar semnalate nemulțumiri, însă controlul statului le-a ținut sub control.
Războiul comercial declanșat de Trump a exercitat presiune asupra economiei chineze. Răspunsul Beijingului a fost dur. China a folosit controlul asupra resurselor rare și a materiilor prime esențiale pentru tehnologie modernă. Acest lucru a dus la reducerea tarifelor americane, influențând și deciziile Washingtonului legate de Taiwan.
Imagine: Profimedia
În același context, reacția agresivă a Chinei față de noul premier japonez Sanae Takaichi, după afirmațiile referitoare la Taiwan, se explică prin dorința Beijingului de a menține controlul și de a fi pregătit să folosească toate pârghiile.
Puterea dincolo de opoziție
Un avantaj major al lui Xi constă în controlul aproape complet asupra aparatului de stat. Legislația, sistemul judiciar și mass-media se află sub conducerea sa. Criticile publice sunt rare. Imaginea oficială este de stabilitate și calm.
Totuși, semnele de tensiune se simt. În ultimii ani, Xi a eliminat din funcție un număr mare de lideri politici și militari. Au fost rărite funcțiile unui ministru de Externe, a doi miniștri ai Apărării, a nouă generali de top și a unui important lider de partid.
Două modele, două tipuri de autoritate
Diferența dintre Xi și Trump devine evidentă într-un episod semnificativ. Trump a încercat să-l reangajeze pe James Comey, fostul director al FBI. Instanțele au respins inițiativa, iar acest lucru a fost văzut ca o frustrare pentru Trump și ca o demonstrație a rezistenței instituționale în democrație.
Un lider înconjurat de oameni speriați poate părea puternic pe termen scurt, însă, pe termen lung, astfel de metode subminează stabilitatea națiunilor. Indiferent de admirația pentru disciplina lui Xi, istoria arată că frica nu dă dovadă de stabilitate durabilă.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Donald Trump intenționează o nouă ÎNTÂLNIRE cu Kim Jong-Un, după summitul cu Vladimir Putin din Alaska: „Ne-am înțeles foarte bine”
- Casa Albă pregătește noi sancțiuni împotriva Rusiei în cazul în care Vladimir Putin respinge planul de pace
