La mai puțin de opt ore de la anunțarea reprimării mișcării de protest și evacuării centralei Capitalei de demonstranți, zeci de mii de muncitori din principalele zone industriale se îndreptau, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, către sediul Comitetului Central al PCR și Piața Universității, locul în care cu o zi înainte se trăgea în participanți.
Oamenii, plecați în coloane de la ora 7, proveneau din Militari, Pipera, Uzinele „23 August” și Republica, către centru orașului, purtând drapele fără embleme naționale. Barajele montate pentru a restricționa accesul în Piața Universității și Piața Palatului s-au dovedit inutile. În doar două ore, Piața Universității era plină de protestatari care cereau Armatei și Miliției să treacă de partea lor.
Ultima ședință condusă de Ceaușescu la Comitetul Central al PCR
Cu puțin înainte de ora 10:00, Nicolae Ceaușescu prezida ultima întrunire la sediul CNSPCR, unde a anunțat că, din cauza situației extrem de grave, a preluat conducerea armatei și a instituit starea de urgență în întreaga țară, interzicând adunările în grupuri mai mari de cinci persoane. La acea vreme, în centrul Bucureștiului se aflau sute de mii de locuitori.
Momentul victoriei Revoluției
Protestatarii care au încercuit clădirea Comitetului Central au forțat ușile masive și au escaladat balconul. Nicolae și Elena Ceaușescu s-au refugiat pe acoperișul clădirii, unde aștepta un elicopter. După evadarea dictatorilor, când au ocupat și sediul televiziunii publice, în jurul orei 12:30, s-a considerat că s-a înregistrat victoria revoluției.
Din seara zilei de 22 decembrie, efervescența generală s-a transformat în haos, odată cu atacurile armate asupra unor instituții publice de către persoane necunoscute.
Formarea psihozei colective
În București, din momentul izbucnirii protestelor, s-au auzit împușcături în Piața Universității, la sediul CNSPCR, la sediul Televiziunii și în alte părți ale orașului. În acea perioadă, circulau frecvent informații despre atacuri asupra unor instituții importante. Tensiunea creată a dus și la situații în care cei înarmați au deschis focul asupra celor veniți să îi sprijine.
Timp de câteva zile, străzile din București și din alte orașe ale țării au fost patrulate de militari și voluntari, iar confruntările armate au făcut victime.
Mii de români uciși sau răniți în Revoluție
Conform datelor oficiale, în timpul Revoluției, au fost înregistrate 1.142 de decese, 3.138 de persoane fiind rănite, iar 760 de oameni fiind reținuți.
Conflictul armat de pe străzi, cu adversari a căror identitate rămâne încă necunoscută în mare parte, s-a încheiat pe 25 decembrie 1989, când Nicolae și Elena Ceaușescu au fost capturați la Târgoviște și executați în urma unui proces sumar, desfășurat de un tribunal militar.
Cuplul Ceaușescu a fost acuzat de genocid și subminarea stabilității statului, pentru că a orchestrat acțiuni armate împotriva populației și a instituțiilor, distrugând bunuri publice și încercând să fugă din țară cu fonduri de peste un miliard de dolari depozitate în bănci externe. Aceste acte au fost considerate crime grave împotriva națiunii. Sentința a fost executată pe 25 decembrie 1989, în jurul orei 14:45, în incinta garnizoanei din Târgoviște.
Ulterior, a fost pusă sub semnul întrebării legalitatea procesului care i-a condamnat și executat pe Nicolae și Elena Ceaușescu, în ziua Crăciunului din 1989. Dosarul soților Ceaușescu a fost distrus imediat după pronunțarea sentinței, în primele luni ale anului 1990, iar judecătorul care i-a condamnat, colonelul de justiție Gică Popa, s-a sinucis pe 1 martie 1990.
