YellowGrid la podcastul ZONA: experți în software și adevărul despre miturile pieței de energie

Piața energiei din România continuă să fie un subiect de actualitate, iar în cel de-al 20-lea episod al podcastului ZONA, Dan Cadar a adus în discuție doi invitați cu perspective complementare: Cătălin Stăncel, co-fondator YellowGrid, și Ciprian Cherciu, membru fondator și vicepreședinte al Asociației Prosumatorilor și Comunităților Energetice din țară.

De la studiu la startup, cum a început povestea YellowGrid

Totul a început acum peste două decenii, la Universitatea Politehnică din Cluj. Cătălin Stăncel, inspirat de prietenul său Traian, care lucra la o companie furnizoare de energie, a creat pentru lucrarea de diplomă un program software ce procesa emailurile de pe PZU, oferind un avantaj competitiv operatorilor de energie. „Evident, la lucrarea de diplomă nu mulți au crezut că am economisit 50.000 de euro săptămânal. Profesorul meu a spus: Bă, du-te și nu mai reveni cu așa ceva!” povestește Cătălin Stăncel.

După ani bogati de experiență în domeniul IT, lucrând pentru clienți din Regatul Unit, fondatorii au decis să înființeze propriul lor centru de dezvoltare software în Cluj, ajungând la peste 200 de angajați în prezent. Dar interesul pentru energie nu a dispărut. În timpul lucrului pe proiecte pentru sectorul energetic britanic, echipa a realizat o diferență semnificativă între piața de la acea vreme și cea din România. Piața britanică este mult mai descentralizată, cu tarife flexibile și multiple entități care pot comercializa energie.

Cum funcționează tehnologia Virtual Power Plant?

Conceptul tehnic definit ca „centrală electrică virtuală” reprezintă o rețea coordonată formată din sistemele fotovoltaice și bateriile prosumatorilor, fără a necesita construcția unei centrale fizice de sute de megawați. YellowGrid agregă aceste sisteme pentru gestionare eficientă.

La baza sistemului se află Yellowbox, un dispozitiv intern dezvoltat, care se conectează la invertor și colectează date în timp real. „Nu am dorit parteneriate exclusive cu un producător de invertoare,” explică Stăncel. „Am optat pentru soluții universale, compatibile cu toate modelele.”

YellowBox transmite date printr-o rețea privată 4G, folosită din rețeaua Orange, iar informațiile rămân pe teritoriul României. „Pentru siguranță, putem controla întregul sistem și putem decupla de la internet toate invertorurile cu care colaborăm, deoarece le gestionăm într-un mod serial,” adaugă fondatorul, subliniind securitatea soluției.

Prețul echitabil versus compensarea cantitativă

Un aspect esențial care diferențiază YellowGrid de furnizorii tradiționali ține de modul de calcul al tarifelor. Companiile obișnuite utilizează metoda de „compensare cantitativă”. Simplificat, dacă injectezi 1.000 kWh în rețea și consumi tot 1.000 kWh, rezultatul net este zero energetic, însă pentru cantitatea consumată plătești tarife de distribuție și TVA integral.

YellowGrid practică abordarea diferită. Compania oferă un tariful minim garantat de 0,50 RON/kWh pentru vânzare și un preț maxim de cumpărare de 0,55 RON/kWh, indiferent de variațiile pieței. „Nu aplicăm compensarea cantitativă; oferim tarife corecte atât pentru import, cât și pentru export,” explică Stăncel. În plus, dacă energia exportată se vinde la prețuri mai mari, prosumatorul primește 75% din diferență.

Problema dublei impuneri a taxelor

Ciprian Cherciu atrage atenția asupra unei anomalii din sistem: energia injectată de prosumatori în rețea circulă, de cele mai multe ori, doar câțiva metri până la vecin, dar este taxată ca și cum ar proveni de la distanțe mari. „Se plătește de două ori pentru transportul energiei, deși nu s-a prestat un serviciu real,” explică Cherciu.

Asociația Prosumatorilor a sesizat autoritățile europene în această privință, iar Cherciu anunță că, la începutul anului următor, cazul Transelectrica și situația din România vor fi dezbătute în Parlamentul European.

YellowGrid în cifre

În prezent, YellowGrid servește 100 de clienți finali, cu o capacitate totală de stocare de 3,2 MWh în baterii și încă 100 de prosumatori în faza de testare. Clienții variază de la sisteme casnice monofazate, cu invertor de 6 kW și baterii de 20 kWh, la sisteme trifazate, cu invertor de 12–20 kW și baterii de circa 60 kWh, și până la instalații comerciale, cu panouri fotovoltaice de 400 kW și stocare de 1 MWh.

Deși compania nu obține încă profit, Cătălin Stăncel afirmă că profitul va fi atins în vara anului 2026, când producția de energie solară atinge parametrii maximi.

Taxarea prosumatorilor de către YellowGrid se face cu 25% din beneficiul obținut peste pragul garantat. Tarifarea de bază nu este supusă taxelor, a clarificat fondatorul. De exemplu, dacă energia se vinde cu 0,60 lei/kWh, compania păstrează 25% din diferența de 0,10 lei.

Planuri pentru anul viitor

Obiectivele pentru 2026 includ extinderea compatibilității cu mai multe mărci de invertor din România (Huawei, Sungrow, Growatt, Victron), lansarea unui produs destinat apartamentelor și, cel mai ambițios, integrarea cu sistemul SCADA al Transelectrica pentru servicii de reglare a rețelei.

„Lansăm un produs pentru apartamente,” anunță Stăncel. Este vorba despre o baterie compactă, ce se încarcă în timpul tarifelor reduse sau gratuite și susține ulterior consumul casnic. Ciprian Cherciu menționează că legislația pentru sistemele fotovoltaice de balcon este în discuție, cu scopul de a impune distribuitorilor instalarea de contoare bidirecționale.

Piața de oligopol și rezistența la schimbare

Cei doi invitați recunosc că România operează într-o piață de oligopol, cu câțiva jucători principali și mulți consumatori. „Furnizorii existenți nu favorizează prosumatorii, astfel ofertele sunt destul de modeste,” afirmă Stăncel.

Ciprian Cherciu evidențiază riscul legislativ: „Suntem la câteva zile de 1 ianuarie 2026, când ar trebui să se impună taxa pe soare și taxarea autoconsumului, dacă nu ar fi fost luate măsuri în urmă cu doi ani.”

Problemele actuale nu țin doar de viitoarele modificări legislative, ci și de implementarea celor existente. Astfel, surplusul de energie produs de prosumatori și injectat în rețea este trecut „pe credit”, disponibil pentru utilizare maxim 24 de luni. În cazul în care nu este compensat prin consum, legea prevede că furnizorul trebuie să achite energia restantă, însă în practică, mulți întârzie sau evită aceste plăți, iar autoritățile de reglementare nu aplică corect normele legale.

Concluzie? Optimism constructiv

Chiar dacă apar anumite obstacole, tonul discuției rămâne încrezător. „Mă inspir din experiența Regatului Unit și din ceea ce se întâmplă acolo, și cred că în 5-10 ani vom ajunge și noi acolo,” afirmă Stăncel. Ciprian Cherciu completează cu un „optimism activ,” implicându-se în schimbarea cadrului legislativ și în informarea consumatorilor.

În timp ce unii se întreabă dacă „băieții deștepți din energie” vor fi înlocuiți de „băieții deștepți din software,” răspunsul pare să fie deja în curs de implementare. Rămâne de văzut dacă furnizorii tradiționali vor reuși să se adapteze sau vor fi depășiți de startup-urile inovatoare, care percep energia și energia de tip software ca fiind viitorul anilor ce urmează.