CANAL.RO a obținut o fotografie surprinsă în aerul din cartier, precum un fum dens la miezul nopții. Localizată în zona Sălăjan, aproape de metrou, imaginea pare să provină dintr-o perioadă în care hip-hop-ul românesc nu solicita permis, nici nu era nevoie de explicații.
Deși fotografia este datată 2007, realitatea indică altceva. Nu putea fi din 2007, deoarece în acel an Sișu intra pentru a treia oară în închisoare. Astfel, imaginea este mai veche, probabil realizată între două detenții, într-o perioadă în care viața se trăia pe repede înainte și fiecare seară putea fi ultima înainte de probleme.
O fotografie din vremurile în care hip-hop-ul era cu adevărat trăit
În fotografie apar Sișu, Puya și Don Baxter, tineri, slabă, cu fețe de cartier și priviri ce comunică totul. La acea vreme, nimeni nu publica pentru Instagram sau alte rețele sociale. Nu existau filtre sau promovare. Era doar realitatea dură: tricouri ample, lanțuri, ochelari colorați, băutură în pahare și gestul caracteristic al rapperilor. Pentru cei care nu cunosc acele vremuri, gestul nu era infantil. Era un simbol de sfidare, de „nu ne pasă”, de stradă autentică. Astăzi ar părea copilăresc, atunci era un manifest.
Sișu apare relaxat, dar cu o privire de om care a văzut prea multe. Greutățile nu-l ajutau nici atunci, nici acum, dar experiența era valoroasă. Puya are fața tipic adolescentină, încă neatinse de anii și scandalurile trăite, iar Don Baxter completează imaginea unei generații care trăia și nu doar interpreta hip-hop-ul.
Ghetoul american, adaptat în cartierul Balta Albă
Îmbrăcămintea este clasică: șepci purtate pe ceafă, tricouri largi, lanțuri și pantalonii specifici cartierelor. Totul, inspirat din stilul ghettoului american și adaptat perfect în Balta Albă, Sălăjan, alături de Pantelimon, fiind zone unde și-a început educația hip-hop-ul românesc. Iar, indiferent de interpretări, adevărul rămâne clar: Sișu este unul dintre puținii rapperi români care a trăit pe deplin ceea ce a cântat.
Fotografia din acea epocă reflectă o vreme în care hip-hop-ul nu era doar o modă, ci un avertisment. Când versurile nu se scriau pentru radio, ci pentru stradă. Când muzica avea miros de beton, nopți pierdute și decizii luate cu ochii bine deschiși. La acea vreme, respectul nu era cerut, ci impus. Gestul acela nu era teribilism, ci limbajul unei generații care nu vroia să fie cuminte. Anii sălbatici ai tinerilor abia ieșiți din comunism.
„Foame de bani”: când hip-hop-ul a luat naștere în penitenciar, nu în studio
Dacă fotografia din Sălăjan surprinde începutul, albumul „Foame de bani” reprezintă momentul în care povestea devine clară. Nu mai vorbim de stil, imagine sau atitudine, ci de realitatea brutală a hip-hop-ului românesc: închisoare, procese, dosare, trădări și o industrie dură. Sișu și Puya nu mai erau doar câțiva tineri de cartier cu microfonul în mână, ci artiști care își construiau cariera între gratii, avocați și instituții.
În timp ce Sișu își ispășea pedeapsa, Puya se dedica în studiouri, avocaților și caselor de discuri. Unul compunea versuri din celulă, celălalt le punea pe beat, cu credința că muzica e singurul lucru ce-i menține în viață. Astfel, a apărut albumul „Foame de bani”, creat din frustrări reale, nu din povești pentru public.
După ce și-au schimbat numele în „La Familia”, deși acesta fusese lansat de B.U.G. Mafia, și-au ales o cale dificilă: independența. Au fondat labelul Scandalos Music, un proiect născut din mândrie, ambiție și dorința de a nu depinde de nimeni. „Este dificil să conduci un label din închisoare”, a declarat Puya, „dar noi nu ne oprim”. Și nu era doar o figură de stil.
Sișu compunea versuri din spatele gratiilor, Puya le punea pe beat. Unul încarcerat, celălalt liber, dar ambii aveau același obiectiv: să nu fie opreliști de sistem. Albumul a ajuns în topuri, în ciuda interdicțiilor, scandalurilor și pieselor cenzurate. „Foame de bani” nu era doar un titlu, ci reflectarea realității zilnice.
Cel mai memorabil moment a avut loc la Jilava, unde s-a realizat lansarea albumului în fața unui public format din deținuți, cu gardieni și mascați la uși. Puya a urcat pe scenă, Sișu fiind absent fizic, dar prezent în fiecare vers. Publicul știa fiecare piesă pe dinafară, trăind poveștile vieții lor. Fără decor, PR sau menajamente.
La acea ocazie s-a evidențiat clar diferența dintre acești artiști și restul scenei. Unii cântau despre stradă, alții veneau direct din ea și trăgeau consecințele legale. Albumul „Foame de bani” a devenit nu doar o realizare muzicală, ci și o dovadă a faptului că hip-hop-ul românesc a fost scris uneori cu pixul din penitenciar.
CAIȘTE ȘI – Sișu Tudor despre vicii care l-au trimis după gratii: „Când nu ai nimic de pierdut, e greu!”
NU RATA – Puya și Sișu contestă acuzațiile Danei Marijuana. Dezvăluiri exclusive: „Ea nu știa să scrie”
