Nici o dată stabilită în calendarul creștin-ortodox nu este întâmplătoare, astfel încât Moșii de Iarnă (Sâmbăta Morților), plasată în sâmbăta dinaintea Lăsatei Secului de Carne, înainte de Postul Paștelui, nu reprezintă o coincidență.
Deși fiecare weekend este interpretat ca fiind al celor adormiți, deoarece în acea zi Hristos a coborât la iad pentru a lua sufletele drepților (dacă vă întrebați de ce sunt drepții în iad, pentru că Dumnezeu nu Se pogorâse încă în trup în timpul vieții lor și nu-L cunoscuseră, iar viața fără Hristos înseamnă întuneric).
Numai împreună
De aceeași intensitate: de ce sâmbătă? Pentru că această zi are multiple semnificații spirituale profunde.
În primul rând, este ziua recoltelor spirituale ale celor drepți din întuneric, apoi pentru că este deschisă mereu spre ziua bucuriei Învierii Domnului, care se sărbătorește duminica.
În al treilea rând, pentru că moartea nu constituie un sfârșit, ci odihnă în așteptarea Învierii, fiind tot o formă de sâmbătă.
În cele din urmă, pentru că mântuirea nu este accesibilă individual, ci doar în comunitate, în sensul că doar rugându-ne pentru ceilalți putem ajunge la propria mântuire, adică Întâlnirea Întâlrilor.
Pomenirea reprezintă un act de milostenie
Sâmbăta Morților simbolizează atât pe cei vii, cât și pe cei adormiți, un trup comun al bisericii coagulată în jurul lui Hristos.
Această zi reprezintă punctul de întâlnire între milostenie și pomenirea celor decedați, care nu pot fi săvârșite singuri.
Părinții duhovnicești afirmă că nicio pomenire nu este mai însemnată decât rugăciunea pentru celălalt, în special pentru cei ce ne-au făcut rău.
Rugăciunea liniștește sufletul celui adormit și pe cel al celui ce se roagă, fiind o uniune supremă între cele două lumii, care, de fapt, nu sunt separate, astfel încât se legănă coliva între cer și pământ, ca o legătură continuă și neîntreruptă, asemănătoare unei lumânări ce nu se stinge niciodată.
Metoda de pomenire a celor adormiți
Rugăciunea pentru apropiat înseamnă a-l prioritiza și a te pune pe tine deoparte – un act spiritual ce reduce egocentrismul și devine o bucurie, o întâlnire cosmică, o celebrare a sufletului, pentru că adevărata fericire de Paște se trăiește în comuniune cu ceilalți.
Prin urmare, Sâmbăta Morților este o intrare plină de veselie în perioada de post, privită nu ca o realizare personală, ci ca o comuniune întru Hristos.
Această zi amintește inclusiv de cei ce nu pot fi pomeniți (sinucidații) și, în special, de cei care au murit brusc și năpraznic.
Este important să observăm că sinucidații nu sunt pomeniți în mod direct, ci printr-un principiul general: atunci când preotul rostește „cu tot neamul lui cel adormit”, lasă pe Dumnezeu răspunderea iertării.
Primăvara spirituală
În anumite regiuni, Moșii de Iarnă sunt numiți „câșnelegi” și simbolizează apropierea seamănului cu primăvara – natura începe să iasă din hibernare, zilele devin mai lungi, soarele e mai tare.
Din punct de vedere calendaristic ortodox, în unele țări aceste zile apar înaintea Lăsatului Secului pentru Postul Paștelui, iar în altele – înainte de Săptămâna Albă.
La noi, sunt plasate înainte de Săptămâna Albă, în care se permite consumul de lactate și ouă, cu excepția cărnii.
În regiunea Banat, se obișnuiește să se dea grâu fiert cu unt sau grăsime și brânză, alături de carne de porc.
„Cine face pentru ceilalți, face pentru sine”
În Muntenia, tradiția include prepararea piftii sau cotoroage, similar cu obiceiurile din Banat, în timp ce în Transilvania se coc „pupi”, un fel de prăjituri specifice.
În Bucovina, Moșii de Iarnă sunt așezați înaintea Lăsatului Secului pentru Postul Paștelui.
Femeile cu posibilități trimit celor amărâți, în special celor cu copii mici, diverse mâncăruri: brânză, lapte dulce, plăcinte cu brânză, pentru a se asigura că vor avea ce mânca și după Începerea Postului.
Să se bucure și să se sature cu credința că „Cine face pentru ceilalți, face pentru sine / Cine dă, dă pentru totdeauna”.
