Nicușor Dan a decis să participe la prima reuniune a Consiliului pentru Pace de la Washington, pe 19 februarie, o hotărâre care a generat numeroase reacții în spațiul public. Adrian Năstase, fost premier al României, a publicat pe pagina sa de Facebook un text semnat de Silviu Predoiu, fost director al SIE, în care acesta analizează decizia șefului statului de a se implica în eveniment.
Predoiu și Năstase au analizat alegerea României de a participa la Consiliul pentru Pace inițiat de Donald Trump
România va obține statutul de observator și va reafirma angajamentul pentru eforturile internaționale de pace și pentru reconstrucția Fâșiei Gaza, conform rezoluției adoptate în noiembrie de către Consiliul de Securitate al ONU și cu sprijinul umanitar deja oferit populației civile din regiune. În analiza semnată de Silviu Predoiu, fostul șef al SIE a menționat că România va participa la Consiliul pentru Pace inițiat de Donald Trump „fără viziune clară, cu puțină greutate și fără curajul de a exprima explicit dorințele sale”.
„După o evaluare aprofundată, atent cântărită și probabil însoțită de reflecții strategice, președintele Nicușor Dan a hotărât ca România să participe la prima sesiune a Consiliului pentru Pace de la Washington. Nu ca actor principal, nu ca lider, ci ca simplu observator. Un rol perfect adaptat pentru o țară care pare să fi transformat ezitarea în strategie de politică externă. România nu mai își asumă poziții – devine doar un spectator, asistând pasiv. Nu mai inițiază proiecte – se limitează la observație. Nu mai deranjează sistematic pe nimeni – încearcă să mulțumească pe toată lumea, învățând performanța rară de a irita pe toți. Suntem observatori ai scenei internaționale, ai evenimentelor din propria țară și, din ce în ce mai des, observatori ai propriilor vieți. Așteptăm ca alții să ne indice ce trebuie făcut, iar apoi ne minunăm că nu avem influență. În momentul în care situația se complică, vinovați devin mereu alții: serviciile secrete, Rusia, „sistemul”, lumea ocultă. Noi? Doar… observăm.”
De acum înainte, observăm și… pacea. Președintele Nicușor Dan ne informează – cel a cărui alegere a fost prezentată ca garanție pentru menținerea României în structurile europene – că vom sprijini activ eforturile internaționale pentru pace. Sigur. Îmi imaginez deja reacția liderilor prezenți la Washington, în frunte cu Donald Trump, când vor afla că și România „sprijină ferm” aceste inițiative. Probabil aveau emoții intense până la această confirmare vitală.”
Predoiu: „Problema nu este că participăm. Problema este modul în care participăm: fără viziune, fără influență, fără curajul de a exprima clar interesele naționale”
„Și ca să fim clarificați, problema nu este că ne implicăm. Problema este modul în care o facem: lipsit de viziune, cu impact redus, fără curajul de a declara clar dorințele și prioritățile noastre, suntem atât cei care susțin inițiativele, cât și cei care le resping, pentru că ne poziționăm doar ca „observatori”. Când o țară se autoredefinește constant ca simplu spectator, nu trebuie să fie surprinsă dacă ceilalți o tratează ca pe un invitat pasiv la evenimentele globale – ca pe un spectator din tribună. În final, politica externă nu este doar un ritual de politețe diplomatică, ci o acțiune de relevanță. Iar această relevanță nu se obține stând pasiv pe margine, ci implicându-te direct și asumat.”
Adrian Năstase a adăugat, la finalul opiniilor lui Predoiu: „Și o observație din partea mea: În Carta Consiliului pentru Pace, capitolul II (Calitatea de membru), sunt menționate doar două categorii: a) membri pe trei ani, cu mandat reinnoibil decizional de președintele Trump și b) membri permanenți, fără limită de timp (cei care contribuie cu peste un miliard de dolari). Nu există statut de observator. În aceste condiții, se va redacta o anexă la Carta, pe care o vor semna și membrii inițiali? Și o altă întrebare – președintele Dan va semna și el documentul inițial, care nu prevede statutul de observator?”
