Pe termen scurt, într-un scenariu în care conflictul durează 2-3 luni, vorbim despre un șoc temporar, urmat de recuperare în 6-9 luni – un risc geopolitic cu creștere tranzitorie a prețului petrolului, prime de risc și perturbări logistice, imigrație și alți factori – situația se poate normaliza relativ rapid.
Pe orizont mediu și lung (1 an), vorbim despre șocuri persistente, cu impact în menținerea inflației ridicate, prime de risc crescute, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, investiții amânate și modificări în sustenabilitatea finanțelor publice – afectând producția industrială, ocuparea forței de muncă și volumul exporturilor. Creșterea continuă a prețului petrolului va genera majorarea dobânzilor, în contextul nevoii legitime a băncilor centrale de a combate inflația în creștere.
Principalele canale de transmitere a efectelor vor fi cele energetice (șoc în prețul petrolului și gazului natural lichefiat), de transport (reconfigurarea rutelor și creșterea costurilor de asigurare vor duce la majorarea prețurilor bunurilor intermediare – chimice, îngrășăminte, materiale de construcții), financiare și fiscale (prin creșterea aversiunii la risc, volatilitate și efecte nedorite asupra ratelor de dobândă și spreadurilor suverane, precum și scheme de compensare pentru energie și subvenții de transport, cu presiuni asupra deficitului bugetar și datoriei publice), dar și cele legate de investiții (incertitudinea geopolitică crescută va diminua încrederea și va amâna proiectele de investiții, afectând turismul și alte sectoare).
Am evidențiat în analiza de acum o lună (https://www.mediafax.ro/economic/cristian-socol-despre-criza-din-iran-sau-cum-a-esuat-o-tara-cu-potential-economic-ridicat-motivatia-protestelor-este-90-legata-de-reducerea-dramatica-a-puterii-de-cumparare-23672917) modul în care Iranul, cu un potențial economic semnificativ, a eșuat. Motivația protestelor, în proporție de 90%, este direct legată de reducerea drastică a puterii de cumpărare, cauzată de prăbușirea monedei naționale și inflația explozivă, generate în principal de sancțiunile economice, financiare și tehnologice, precum și dezechilibrele interne.
În această analiză susțin că Iranul nu va putea rezista pe termen lung, fiind prins între tensiuni economice și sociale interne majore și conflicte externe, precum războiul reînviat cu Israel, SUA și aliații acestora. Estimez impactul economic și social al crizei din Orientul Mijlociu asupra economiei globale, Uniunii Europene și României. În mod rațional, efectele se amplifică, se difuzează și se adâncesc în scenariile pe termen mediu și lung.
Înainte de a-și putea rezista militar, Iranul se va prăbuși economic și social pe termen mediu și lung. Cu punctele sale forte (potențial economic solid, rezerve importante de petrol și gaze naturale – locul 3 la nivel mondial pentru petrol și locul 2 pentru gaze, o datorie guvernamentală relativ scăzută în PIB – 35,9% în 2025, și o populație relativ tânără și educată), Iranul va fi împins în colaps din cauza războiului, sancțiunilor, izolării comerciale, financiare și tehnologice, precum și imposibilității menținerii echilibrelor externe (inclusiv efecte asupra cursului de schimb). Începând cu 2011, sancțiunile au redus semnificativ încasările valutare din vânzările de petrol – de la 1,8 milioane de barili pe zi înainte de 2011 la doar 300.000 barili, ceea ce a dus la deficit bugetar și la reducerea potențialului economic cu mai mult de jumătate. Războiul de 12 zile din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme, generând fugă de capital, scăderea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare. Conflictul în desfășurare va accentua aceste fenomene.
Cum influențează criza din Orientul Mijlociu economia globală? În primul rând, prin șocuri asupra prețurilor la energie și gaze naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat (GNL) tranzitează Strâmtoarea Ormuz, zonă extrem de vulnerabilă în cazul unui conflict. Experți de la Barclays și Goldman Sachs avertizează că prețul barilului de petrol Brent poate ajunge, în câteva săptămâni, la 100-110 dolari.
În scenariul pe termen scurt, având în vedere blocajul parțial în Strâmtoarea Ormuz, prețul petrolului ar putea crește cu 10–30%. Aceasta ar putea adăuga între 0,6 și 0,8 puncte procentuale la inflația globală. Creșterea economică mondială s-ar putea reduce cu 0,5–0,6 puncte procentuale în 2026. Comerțul maritim din Golful Persic, evaluat la peste 1.000 miliarde USD anual, va fi serios perturbat. Criza iraniană și conflictul cu Israel vor amplifica riscurile geopolitice și vor genera volatilitate pe piețele financiare. Se va produce o criză umanitară, implicând peste 70 milioane de persoane din zonele afectate, cu un potențial de creștere a refugiaților cu 2–5 milioane în statele vecine. La nivel global, vor crește polarizarea socială și economică, iar inflația în creștere va diminua nivelul de trai al celor mai vulnerabili, accentuând sărăcia energetică și tensiunile sociale.
Pe termen mediu și lung, o creștere de 50% a prețului petrolului, combinată cu efectele indirecte (costuri suplimentare de asigurare, transport și reconfigurarea rutelor), va putea adăuga 1,8–2 puncte procentuale la inflație și va reduce creșterea economică globală cu 1,3–1,5 puncte procentuale. Incertitudinea crescută va determina o majorare constantă a primelor de risc pe piețele financiare, presionând costurile de împrumut și afectând sustenabilitatea finanțelor publice, mai ales în țările cu datorii și deficite mari. Băncile centrale vor amâna reducerile ale dobânzilor și chiar le pot crește pentru a combate inflația în creștere. Fenomenul stagflaționist va deveni prevalenț. Inegalitățile sociale și economice se vor accentua.
Cele mai afectate vor fi Chine și zona asiatică, având în vedere că, în 2025, 35% din exporturile și importurile Iranului sunt cu China, principalul partener comercial.
Care va fi impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra Uniunii Europene? În scenariul pe termen scurt (șoc temporar, normalizare în 6-9 luni), având în vedere elasticitățile legate de creșterea prețului petrolului, se poate estima o reducere anualizată a creșterii PIB-ului potențial cu 0,4–0,6 puncte procentuale (în cazul creșterii prețului petrolului cu 10–30%). De asemenea, inflația HICP ar putea crește cu 0,4–0,8 puncte procentuale, iar balanța comercială s-ar deteriora cu 8–10%, având în vedere dependența energetică și scăderea competitivității cauzată de energia scumpă. Situația fondurilor publice se va degrada, inclusiv din cauza revenirii schemelor de compensare și subvențiilor pentru energie.
În scenariul pe termen mediu și lung, impactul va fi mai accentuat, o creștere de 50% a prețului petrolului ducând la o reducere anualizată a creșterii PIB-ului potențial cu 1–1,2 puncte procentuale, influențată și de șocurile de ofertă generate de costurile mai ridicate ale producției și investițiilor.
Ce consecințe va avea conflictul asupra economiei României? În condițiile în care România se află deja într-o situație inflaționistă și într-un proces de recesiune profundă, dependența de importurile de petrol și creșterea prețurilor la energie vor amplifica dezechilibrele. Inflația a ajuns deja la 9,6% în ianuarie 2026, iar creșterea TVA și a accizelor, liberizarea prețurilor la energie, au contribuit la această situație. Un șoc energetic, precum scumpirea carburanților (litrul de benzină a ajuns la 8 lei), va diminua și mai mult consumul, veniturile reale, investițiile private (din cauza costurilor și a dobânzilor mai mari) și exporturile nete (ca urmare a creșterii facturii energetice și pierderii de competitivitate).
Pe termen scurt (șoc temporar, creștere de 10–30% a prețului petrolului, apoi revenire), impactul negativ asupra creșterii PIB-ului real ar putea fi de 0,5–0,6 puncte procentuale (față de scenariul de bază, fără criza din Orientul Mijlociu), inflației de 0,6 puncte procentuale (pe fondul efectelor directe și indirecte și al presiunii asupra cursului de schimb), o majorare a costurilor de finanțare a statului cu 50 de puncte de bază (0,5 pp), reducerea veniturilor bugetare în PIB cu 0,15–0,2% și deteriorarea balanței comerciale (a se vedea infograficul 1).
Pe termen mediu și lung (ipoteza unui șoc persistent, cu o creștere de 50% a prețului petrolului), impactul asupra creșterii economice ar putea fi de 1,5 puncte procentuale mai redus față de scenariul de referință, inflația ar putea crește cu 1 punct procentual, iar costurile de împrumut pentru stat s-ar majora cu 60–80 puncte de bază, reducând veniturile bugetare cu 0,25–0,35% din PIB și agravând deficitele comerciale.
Cele mai vulnerabile sectoare sunt industria chimică, materialele de construcții, transporturile și sectorul agroalimentar. Presiunile crescute vor afecta și gospodăriile vulnerabile și întreprinderile mici și mijlocii, deja afectate de măsurile de austeritate implementate recent.
Este probabil ca tensiunile sociale să escaladeze din cauza creșterii costului vieții și a deprecierii nivelului de trai.
În concluzie, sperăm ca acest conflict să fie de durată scurtă, pentru a limita impactul asupra economiei și societății.
