Imagine / Profimedia Images
29 martie 2025, 06:46
Arta mişcării, o parte integrantă a vieţii umane
Dansul este o artă universală, o modalitate de exprimare a sentimentelor şi de petrecere a timpului liber, prezentă în toate culturile. Ziua Mondială a Dansului, celebrată anual pe 29 aprilie, promovează această artă, depăşind barierele etnice, politice şi culturale, pentru a uni iubitorii ei.
Iniţiată în 1982 şi susţinută de Consiliul Internaţional al Dansului, parte a Institutului Internaţional de Teatru, şi UNESCO, Ziua Mondială a Dansului este o sărbătoare la care participă milioane de dansatori deopotrivă profesionişti şi amatori, onorând totodată ziua de naştere a creatorului de balet modern, Jean-Georges Noverre (1727 – 1810).
Beneficiile mişcării
Dansul oferă o eliberare emoţională prin ritm şi mişcare, exprimând bucuria, tristeţea, iubirea sau dorinţa. Este un mijloc de socializare şi comunicare, depăşind bariere lingvistice şi culturale. Dansul stimulează spiritul de echipă şi competiţia.
Pe lângă beneficiile asupra stării mentale, multe tipuri de dans contribuie la o formă fizică excelentă, menţinând trupul în tonus. Muzica ce însoţeşte mişcarea completează beneficiile.
La copii, dansul favorizează dezvoltarea fizică, întăreşte musculatura, îmbunătăţeşte postura şi flexibilitatea.
Din punct de vedere emoţional, dansul poate fi un remediu pentru timiditate, depresie şi tulburări de comportament. Mişcarea are un impact pozitiv asupra capacităţii cognitive, deoarece mintea şi corpul sunt interconectate.
Înainte de dezvoltarea scrisului, dansul era un mijloc de transmitere a istoriilor intergeneraţionale. Chiar şi înainte de apariţia tratamentelor medicale moderne, dansul avea un rol terapeutic.
Universalitatea dansului
De la începuturile omenirii, dansul a fost o formă de exprimare, reprezentând naşterea, moartea, anotimpurile şi renaşterea naturii, relaţiile familiale, activităţile sociale precum vânătoarea şi războiul sau triumfurile tribale.
Dansul a fost folosit pentru invocarea spiritelor, venerarea zeităţilor, pentru a atrage prosperitate, ploaie, rodnicie, pentru a alunga relele sau a atrage un partener.
Cu o vechime de mii de ani, dansul a fost ceremonial, ritualic, erotic şi exprimant bucurie, tristeţe sau iubire. Picturi vechi de nouă milenii din adăposturile de piatră din India şi Asia de Sud, respectiv morminte egiptene de peste cinci mii de ani, oferă dovezi ale acestei practici.
Muzica şi dansul s-au dezvoltat interconectat, iar sensurile şi formele dansului au evoluat odată cu societate, normativele culturale şi estetice.
Dansurile populare au dobândit complexitate prin mişcări elaborate, iar în secolul al XVI-lea au apărut dansurile de salon, care reflectă manierele şi eleganţa nobilimii.
Renaşterea italiană a dat naştere la balet, incorporând tehnici complexe în dans, îmbogăţit cu poezie, dramă, costume speciale şi muzica specifică.
Iniţial baletul a apărut la curţile italiene, apoi la cele franceze, devenind primul tip de dans oferit publicului teatral.
