În cadrul unei transmisiuni live a emisiunii „Marius Tucă Show”, fostul Ministru al Afacerilor Externe, Adrian Severin, a discutat despre cenzura sistemului neomarxist.
Adrian Severin: „Afirmațiile false sunt false deoarece așa a decretat cel care are puterea.”
Invitat în emisiunea „Marius Tucă Show”, Adrian Severin a analizat una dintre caracteristicile neomarxismului. El a descris o nouă formă de suprimare a adevărului. Post-adevărul, aşa cum l-a desemnat fostul ministru, reprezintă o impunere a unor realități prefabricate. Aparenta realitate nu corespunde cu adevărul. Simțurile şi intuiția personală nu mai sunt valide. Adevărat este doar ceea ce se declară ca atare, chiar dacă contravine observațiilor personale. Este corect doar ceea ce se încadrează într-un sistem de prejudecăți și enunțuri politice corecte. Un exemplu, potrivit lui Severin, îl constituie considerarea unui înalt demnitar ca fiind apt, deși, conform observației generale, nu îndeplineşte condițiile necesare funcției deținute.
Realitatea trebuie să se conformeze unui specific al corectitudinii politice. Ceea ce se abate de la această schemă este considerat o afirmație falsă. Și aceste afirmații false sunt false pentru că așa este decretat de cei ce dețin puterea. În concluzie, Severin avertizează că ne îndrepăm către o societate mult mai severă decât distopia lui Orwell, și chiar mai aspră decât comunismul pre-1989. Fostul ministru afirmă că i s-a sugerat să evite critica la adresa guvernului, substituind-o cu metafore din lumea animalelor.
„O componentă a neomarxismului, neobolșevismului, este și post-adevărul. Post-adevărul ne spune că tot ceea ce percepem nu e adevărat. Este adevărat altceva, ceea ce simțurile noastre nu percep. Trebuie să raționăm și să ne comportăm în funcție de acele lucruri nevăzute, dar comunicate, sau chiar impuse, de alții, bazate pe prejudecăți, afirmații și enunțuri politice corecte. Este corect să credem că deținătorul unei funcții de conducere este apt. Dar noi îi vedem neajunsurile. Trebuie să credem și să spunem că este apt, să trăim cu această convingere. Astfel, ne negăm propriile percepții ale naturii. De aici, realitatea trebuie să se încadreze în criterii politice declarate. Nu mai avem probleme. Știm exact ce sunt afirmațiile corecte și cele false. Doar cei care fac afirmații false trebuie tăiați. Afirmațiile false sunt false pentru că așa a decretat cel care deține puterea. Vă dați seama spre ce mergem? Spre un stat mai grav decât o distopie, așa cum o descrie Orwell, și chiar mai sever decât lumea dinaintea anului 1989. Chiar și în anii ’80, nu erai lăudat dacă spui altceva decât discursul oficial, dar nici nu era nevoie de un tratament teribil. Nici măcar în fabule nu trebuia să vorbești în favoarea unor convingeri proprii. Mi s-a spus: „Domnule, exprimați lucrurile altfel. Dați exemple din lumea animalelor, din viața omizilor. Nu vă referiți la guvern. Reflectați asupra iepurilor și vulpilor.” Cum să fac asta? Asta ar însemna să mă înjosesc. Prefer să tac, decât să intru în jocul ipocriziei.”
