Turnătoria Papală Marinelli din Agnone este cea mai veche atelier funcţional de turnare a clopotelor din lume. Activitatea nu se bazează pe un plan de afaceri, problemele fiind rezolvate pe măsură ce apar.
Biserica Romano-Catolică reprezintă acum 90% din comenzile primite de companie, deţinută şi operată de fraţii Armando şi Pasquale Marinelli. Atelierul produce, în general, până la 50 de clopote pe an şi are în prezent aproximativ 12 angajați. Atelierul a realizat ultimul clopot amplasat pe Turnul Înclinat din Pisa – o replică de 600 de kilograme a celui din secolul al XVII-lea, avariat în 1944 în timpul bombardamentelor din Italia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Satul Agnone, situat pe un deal înalt la o altitudine de 850 de metri, în sudul Italiei, oferă peisaje montane impresionante şi semnalizări rutiere care avertizează despre prezenţa urşilor şi puilor lor. Satul este renumit. Aici se află una dintre cele mai vechi afaceri familiale din lume.
Încă în zona construită, Marinelli virează la stânga pe o alee. O parcare mică, un muzeu modern pe stânga, o locuinţă pe dreapta şi, direct înainte, un atelier vast, vechi de zeci de ani. În faţă se află clopote de toate formele şi dimensiunile.
Turnătoria Papală
În Agnone se află cel mai vechi producător de clopote din lume. Pontificia Fonderia (Turnătoria Papală) Marinelli, acum condusă de a 26-a generaţie – primul clopot a fost turnat în 1339. Clienţii sunt răspândiţi în toată lumea. În atelier se află trei clopote destinate Vietnamului. Bisericile din Lourdes şi Medjugorje, precum şi catedrala din Buenos Aires, deţin clopote fabricate la Agnone.
În prezent, se lucrează la un clopot destinat Miami. Cel mai important client rămâne Biserica Catolică, dar ocazional, universităţi, agenţii guvernamentale sau organizaţii internaţionale solicită şi ele clopote.
„Continuăm să lucrăm aşa cum am făcut-o întotdeauna. Nu poţi să ştergi o mie de ani de istorie.”
De fapt, foarte puţine lucruri s-au schimbat în modul în care familia Marinelli produce clopotele. „Continuăm să lucrăm aşa cum am făcut-o întotdeauna. Nu poţi să ştergi o mie de ani de istorie. Ceea ce facem aici este incomparabil cu producţia industrială. Deoarece lucrăm meşteşugăreşte, conform tradiţiilor seculare, fiecare clopot este unic,” declară Pasquale Marinelli.
Există trei etape fundamentale în procesul de producţie, explică Marinelli. „Şi începem întotdeauna cu sufletul” clopotului, adică structura de zidărie (rezistentă la căldură) care este acoperită cu lut şi determină forma finală a clopotului.
Bronz şi ton melodic
Măsurătorile sunt precise. Diametrul şi grosimea bronzului determină tonul fundamental al sunetului, dar într-un clopot bine executat se pot distinge şi armonicele a treia, a cincea şi a şaptea. De-a lungul deceniilor, exactitatea măsurătorilor a fost unul dintre secretele producătorilor de clopote.
„Acum există diverse modele detaliate şi pare că oricine poate face un clopot. Dar îl compar mereu cu prăjitura bunicii tale. Ea îţi poate spune ce conţine, dar numai ea ştie cum să amestece ingredientele cu precizie. Unele companii folosesc acum matriţe prefabricate. Noi nu. Acesta este un atelier meşteşugăresc. Lucrăm conform unui ritm vechi, lent,” spune Marinelli.
De-a lungul istoriei sale, turnătoria şi meşterii ei au fost mobili, deplasându-se pentru a crea clopote oriunde exista cerere. „Eram ca nişte nomazi,” explică Armando.
El a introdus singura schimbare reală în lunga şi consecventă istorie a familiei. Când a preluat conducerea în 1981, după moartea bruscă a tatălui său, Ettore, artistul turnătoriei, a decis că clopotele vor fi realizate doar în interiorul atelierului. Tehnologiile emergente, cum ar fi posibilitatea de a transporta cu uşurinţă produse pe distanţe mari, au eliminat nevoia de a călători.
În 1924, Papa Pius al XI-lea a acordat companiei titlul de „pontificală”.
Procesul de creare a clopotelor este îndelungat şi complex.
Există diverse etape şi fiecare are propriul său ritm. Întregul proces de turnare a unui clopot durează minim 3 luni.
Matrita este alcătuită din trei părţi fundamentale: miezul sau matrita interioară, clopotul model (care va fi umplut ulterior cu bronz), şi matrita exterioară. Pentru a crea matriţele, trebuie să începeţi prin a contura forma internă. Aceasta se numeşte sufletul clopotului. Această parte este apoi acoperită cu lut, creând ceea ce numim „clopotul model”, care ne va ajuta să conturăm şi să creăm matrita exterioară, spune Marinelli.
În această etapă, se foloseşte ipsosul pentru a crea diferite decoraţiuni, numele ţării şi orice alt detaliu solicitat de client. „Aceste decorațiuni sunt plasate pe clopotul model. Apoi aplicăm mai mult lut pe clopotul model pentru a crea „mantia” sau matrita exterioară. Ultimul pas este distingerea „clopotului model” dintre matriţe, pentru a elibera spațiul în care vom turna bronzul,” explică acesta.
Procesul de topire este crucial. Bronzul este topit într-un cuptor la aproximativ 1.200ºC şi turnat cu atenţie în matriţă. Acesta este momentul în care se binecuvântează clopotul. Preoţi vin adesea să spună o rugăciune. În 1995, Sfântul Ioan Paul al II-lea a vizitat turnătoria pentru a vizita clopotul comandat de el.
Rugăciuni scurte şi „auguraţii” reciproce
În ziua vizitei, se toarnă doar câteva clopote mici. O rugăciune scurtă şi o „augurare” reciprocă – mult noroc – sunt tot ce este necesar. În primul rând, se îndepărtează orice imperfecţiuni rămase din bronzul topit. Apoi, cu mare grijă, bronzul este turnat în matriţele pregătite. Acestea sunt aşezate în pământ, unde bronzul se poate răci lent. Acest proces durează între 48 de ore şi o săptămână. În total, realizarea unui clopot mare poate dura până la trei luni.
Principiile de lucru sunt identice de secole. „Aici totul s-a oprit în Evul Mediu: metodele, tehnica, materialele. Pământul, cărămizile, focul, cărbunele. Când intri în atelierul nostru, îți dai seama că totul a rămas exact cum era în trecut. Nici măcar nu avem nevoie de electricitate. A noastră este o decizie extrem de importantă. Nu vrem să întrerupem tradiţia şi vrem să transmitem această istorie de 1000 de ani copiilor noştri. Dacă ne-am moderniza metodele, dacă am folosi tehnologii mai avansate, am putea doar povesti copiilor ce ne-au oferit 26 de generaţii ale familiei noastre, fără să le oferim oportunitatea de a crea clopote ca strămoşii noştri acum 1000 de ani,” afirmă Pasquale Marinelli.
Clopotele bisericilor italiene, apropo, sună diferit de cele germane sau franceze, explică Marinelli. Înălțimea sunetului este determinată de diametrul și grosimea bronzului. „Germanii au un Do pentru un clopot care cântărește 280 de kilograme, al noştri scot nota Do la 220 de kilograme, iar francezii la 180 de kilograme. De aceea, clopotele germane sună puțin mai jos decât ale noastre, iar cele franceze sună mai înalt”.
O afacere familială poate fi şi o povară
„Dar o afacere de familie ca aceasta poate fi şi o povară, în sensul că cineva se simte aproape obligat să se alăture afacerii. Nu vreau să fiu copilul morocănos. E o responsabilitate; trăiești cu o datorie. Fac ce trebuie să fac, așa cum am fost învățat,” declară Pasquale Marinelli, adăugând că el ar fi vrut să devină actor.
Noul muzeu al clopotelor Marinelli, adiacent atelierului, a devenit şi o atracţie importantă. Anul trecut a primit 30.000 de vizitatori.
