Tatăl fostului președinte Ion Iliescu a fost unul dintre figurile proeminente ale mișcării comuniste timpurii în România. A urmat studii în Moscova și a fost întemnițat de mai multe ori de autoritățile interbelice, care interzisese Partidul Comunist. Această biografie, rezultată din documentele arhivelor naționale, mărturiile foștilor tovarăși și analiza istoricilor, dezvăluie o poveste complexă.
Alexandru Iliescu, părintele viitorului președinte postdecembrist, a fost unul dintre liderii comuniștilor din perioada interbelică, atât în ilegalitate, cât și sub coordonarea sovietică.
A fost ținta supravegherii organelor de securitate și condamnat pentru activitatea sa de propagandă comunistă, având un rol proeminent în partidul sub acoperire înainte de 23 august 1944.
Alexandru Iliescu s-a născut la 28 septembrie 1901, în localitatea Oltenița, potrivit datelor din dosarele de personal aflate la Arhivele Naționale. Formarea sa academică a fost limitată, și s-a angajat ca muncitor mecanic, lucrând la diverse fabrici din țară.
Prima condamnare, pentru fals în acte, în ianuarie 1927, l-a trimis timp de trei luni în închisoarea Văcărești. Se presupune că contactul cu alți comuniști din închisoare a contribuit la implicarea sa sporită în mișcarea clandestină.
Un raport al organelor de securitate din Brașov, din noiembrie 1928, menționează concedierea lui Iliescu de la Fabrica de Avioane pentru propagandă comunistă, momentul în care s-a mutat la București pentru a se dedica luptei în subteran.
Călătoria lui Alexandru Iliescu spre Școala Leninistă din Moscova
Fiul său, Ion Iliescu, a venit pe lume la 3 martie 1930, iar Alexandru Iliescu și-a preluat responsabilitățile familiale. În octombrie 1931, părăsește țara pentru a participa la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din România, desfășurat în Gorcovo, lângă Moscova.
În rezoluțiile congresului se menționau revendicările legate de Basarabia, Bucovina și Dobrogea, cerându-se autodeterminarea acestor teritorii. La acest congres au participat personalități proeminente ale comuniștilor români ca Lucreţiu Pătrăşcanu și alții, dar a lipsit o serie de nume notabile.
Alexandru Iliescu a rămas în Moscova pentru a urma cursurile prestigioasei Școli Leniniste.
Returul în țară a avut loc în februarie 1937, la câteva luni de la declanșarea Marii Terori în Uniunea Sovietică. Mulți lideri comuniști au căzut victimă ale acestor evenimente.
Iliescu a evitat tragedia, la fel ca și Lucreţiu Pătrăşcanu. Informația despre întoarcerea în țară este documentată în arhive.
Amintirile lui Ion Iliescu despre tatăl său
Ion Iliescu, în memoriile sale, prezintă o imagine personală a întoarcerii tatălui său în țară în iarna anului 1936. Descrie detalii despre fizionomia și caracterul tatălui său, menționând un eveniment întâmplat la tăierea unui porc.
Înapoi în România, Alexandru Iliescu a devenit responsabil de o parte a lucrătorilor din zona de metalurgie. A fost angajat ca tinichigiu și ulterior în industria metalurgică.
În 1938, el a ocupat poziții de conducere în partidul comunist. Informațiile indică și o suspendare din partid în 1938.
Implicare în acțiuni clandestine
În primăvara anului 1939, Alexandru Iliescu a fost implicat într-un grup clandestin ce avea rolul de a organiza diverse evenimente politice. Printre membrii grupului se numărau Nicolae Ceaușescu și Teohari Georgescu.
La începutul lunii iulie 1939, Iliescu a fost din nou arestat, fiind acuzat de propagandă comunistă.
În septembrie 1939, a primit o pedeapsă de șase luni pentru activități politice subversive.
Implicații în desemnarea Elenei Ceaușescu drept „Regina Muncii”
Arestările și implicările ulterioare relevă o legătură cu viitorul cuplu Ceaușescu.
A fost eliberat scurt, dar rearestarea a urmat rapid.
Ani de detenție s-au succedat, din nou în lagăre.
Condiții grele în detenție
Documentele arată condițiile grele din lagăr și probleme de sănătate ale lui Alexandru Iliescu,inclusiv complicații medicale. În lagăr, lideri comuniști aveau conflicte politice.
În primăvara anului 1944, Alexandru Iliescu a fost exclus din Partidul Comunist, fapt care a ținut locul unui conflict intern.
Ieșit din închisoare în 1944, Iliescu nu a mai avut un rol activ în partidul comunist, devenind marginalizat.
Moare la tinerețea, în 1945.
Informațiile conținute în acest text se bazează pe documente istorice și analiza istoricilor.
