Există imagini care nu necesită explicații, doar o întrebare subtilă: „Siminică, tu erai?” Unul dintre aceste fotografii, descoperit de CanCan.ro, surprinde pe Alina Sorescu într-o ținută ce pare desprinsă direct din bazarul de la Agrabah, cu influențe de circ ambulant și eleganță de club din Bucureștii anilor 2000.
Când Aladin a urcat pe scenă și și-a ales o geacă din mătase de blugi…
Privind imaginea, primul element care atrage atenția sunt încălțările – fie cizme, fie pantofi, depinde de poveștile citite în copilărie și de seriile urmărite pe Cartoon Network. Sunt tipul de încălțăminte pregătită să zboare pe covorul magic, dar care, din păcate, s-au oprit la marginea unui festival urban. Pantalonii sunt salvari din mătase, cu funde jos, aproape ca dacă un vânt mai vioi ar sufla, s-ar declanșa un dans oriental spontan, acompaniat de triluri. Deasupra, pentru a sublinia că nu e doar un experiment nereușit, ci o viziune, poartă o fustă purtată pe diagonală, cu curea roz și broșă aurie, un accesoriu care strigă „concept”, chiar dacă nimeni nu mai stabilește clar care era ideea inițială.
Sus, un top ciclam, destul de fes, pentru a compensa cromatic cu celelalte piese, iar deasupra întregii combinații – revine piesa spectaculoasă: o geacă din mătase, dar care seamănă cu blugii. Pentru că, de ce să respecți materialele, când le poți confunda? În spate, ca element decorativ esențial, graffiti: ziduri pictate, litere mari și colorate, semnalând un festival de hip-hop sau un eveniment „urban cool”, unde Alina a încercat, vizibil, să se integreze în peisaj. Rezultatul? Un mix între un clown de circ într-o pauză de fumat, un personaj dintr-un musical experimental montat într-o hală industrială. Îndrăzneț? Cu siguranță. Rezultatul final devine o poveste în sine. Siminică, tu erai?
Alina, între „Vocea la radio”, turnee, Water Park și întâlniri cu măgari
Contextul explică multe. În acea perioadă, Alina Sorescu era prezentă peste tot. Lansa albumul „În al nouălea cer”, cu Marius Moga, Smiley și alți artiști din dance-ul românesc, făcea concerte în țară, la Mamaia, Craiova, Măneciu și apărea în Water Park Otopeni ca imagine oficială, cu mini-recital și tombolă pentru copii. Era activă la radio, la televizor, pe drumuri, unde, la un moment dat, s-a apropiat de trei măgari aflați în trafic regulamentar. A gestionat cu răbdare întâlnirea, și-a exprimat admirația față de animale și a continuat către următorul eveniment.
Între lansări, festivaluri, premii pentru creație, căutări de case de producție și apariții la expoziții de nunți, unde un participant din Dubai dorea să cumpere rochia, ținutele deveneau din ce în ce mai inovatoare. Era perioada în care „fetița cuminte” începea să își definească stilul, să schimbe colaboratorii, atitudinea și chiar și abordarea textilă. La acea vreme, totul părea normal: dacă ești „în al nouălea cer”, de ce să nu porți salvare din mătase cu geacă de blugi, care de fapt nu era blugi?
În concluzie, această fotografie reprezintă un document de epocă. Nu doar despre modă, ci despre un moment în care Alina Sorescu alerga din oraș în oraș, din scenă în scenă, având albume, single-uri, întâlniri și outfituri care justifică, cu siguranță, un articol dedicat lor.
