Dezvoltarea unei forțe nucleare de descurajare în Europa este o provocare majoră, pe fondul retragerii aparente a Statelor Unite. Premierul polonez Donald Tusk a subliniat necesitatea achiziționării armelor nucleare, considerând acest demers o cursă pentru securitate, nu pentru confruntare. Declarațiile sale reflectă o posibilă schimbare de paradigmă în politica europeană privind neproliferarea armelor nucleare.
Întrebările referitoare la angajamentul Statelor Unite în securitatea europeană cresc odată cu extinderea arsenalului nuclear al Chinei și cu amenințările repetate ale Rusiei de utilizare a armelor nucleare. Situația generează dileme critice: cum poate Europa să mențină un scut nuclear continental și ce risc există ca alte țări să se alăture clubului nuclear? Deși unele state europene posedă elementele fundamentale pentru dezvoltarea unei capacități nucleare proprii, experții consideră că probabilitatea acestui scenariu este redusă.
Pornind de la zero
În opinia lui Fabian Rene Hoffmann, cercetător la Proiectul nuclear de la Oslo, orice stat european care dorește să își dezvolte propriile arme nucleare va porni de la zero.
„Principalul obstacol întâmpinat de statele europene constă în lipsa infrastructurii nucleare civile pentru un program de arme nucleare sau, în cazul unor state cu astfel de infrastructură, dificultatea de a adapta aceasta unor scopuri militare. Finlanda și Suedia, de exemplu, au reactoare cu apă ușoară, inadecvate producerii plutoniului militar. Lipsa instalațiilor de reprocesare chimică, esențiale pentru separarea izotopilor, complică semnificativ un eventual program nuclear. Aceasta este situația majorității țărilor europene fără arme nucleare care au un program nuclear civil.”
O excepție, deși controversată, este Germania, potrivit lui Hoffmann.„Deși nu mai deține o infrastructură nucleară civilă substanțială, posedă stocuri importante de uraniu puternic îmbogățit pentru cercetare. Acesta ar putea fi, teoretic, reutilizat pentru producerea materialului fisionabil de calitate militară. Însă rezervele de uraniu îmbogățit sunt insuficiente pentru o descurajare nucleară robustă, probabil pentru doar 5-15 focoase nucleare.”
Deschiderea umbrelei de protecție
Marea Britanie și Franța, cele două puteri nucleare din Europa, trebuie să ia decizii critice referitoare la viitorul lor nuclear. Capacitatea de descurajare a Marii Britanii, bazată pe submarine, se confruntă cu provocări legate de flota îmbătrânită și de dependența de participarea Statelor Unite. Franța, cu o capacitate mai extinsă și, implicit, mai independentă de NATO, ar putea desfășura arme nucleare în altă parte a Europei. Cu toate acestea, aceasta necesită o infrastructură adecvată, inclusiv buncăre, în țările gazdă.
„Desfășurarea armelor nucleare franceze în Germania nu ar avea un impact semnificativ. Acestea ar trebui dislocate în statele din prima linie, adică în țările vulnerabile la agresiune rusă, cum ar fi Polonia,” a declarat Hoffmann. Acestă declarație intervine în contextul dorinței Poloniei de amplasare a armelor nucleare americane pe teritoriul său.
Din umbră
După sfârșitul Războiului Rece și dizolvarea Pactului de la Varșovia, Polonia n-a mai găzduit arme nucleare sovietice. Ca și alte state europene, a semnat acorduri internaționale pentru limitarea proliferării nucleare, inclusiv Tratatul de neproliferare. Dezvoltarea armelor nucleare de către un stat european ar constitui o încălcare a normelor stabilite de decenii în Occident.
Sistemul global de neproliferare nucleară s-a concentrat în mod tradițional pe prevenirea proliferării în Coreea de Nord și Iran. Cu toate acestea, posibilitatea de proliferare de către un stat european este o nouă problemă. Cu toate că proliferarea secretă ar fi dificilă în Europa.
„Nicio țară europeană fără arme nucleare nu ar putea realiza un program secret de proliferare. Infrastructura nucleară și materialele nucleare sunt supuse unor controale internaționale stricte ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, permițând detectarea oricăror abateri de la normalitate.”
Dezvoltarea nucleară ieftină
Imprimarea 3D și alte tehnologii inovatoare ridică noi probleme legate de neproliferare. Tehnologiile noi ar putea facilita proliferarea ilicită, iar eforturile de prevenție ar trebui adaptate la noile context.
Experții sunt îngrijorați de posibilitatea producerii de materiale nucleare la domiciliu folosind imprimarea 3D. Un exemplu relevant este Africa de Sud, unicul stat care a dezvoltat propriile arme nucleare și apoi le-a distrus. Costurile reduse asociate tehnicilor de îmbogățire a uraniului reprezintă o preocupare.
Posibilitatea ca o națiune europeană să își dezvolte propria forță nucleară este o perspectivă complexă, dependentă de hotărârile politice ale Statelor Unite și Rusiei, precum și de tehnologiile inovatoare.
