Un fost ministru al Justiției pune sub semnul întrebării decizia Consiliului Superior al Magistraturii de a nu solicita explicații cu privire la o hotărâre a Curții Constituționale din 2020. Potrivit fostei ministre, această hotărâre ar demonstra o utilizare abuzivă a funcției de către actuala președintă a CSM în scopul intimidării unui ministru.
„A fost vorba, de fapt, de un abuz, o încercare de intimidare a unui ministru al Justiției care a refuzat compromisurile”, afirmă fosta ministră, referindu-se la un conflict din 2019, când conducerea CSM a sesizat Curtea Constituțională. Curtea a stabilit că nu a existat un conflict de natură constituțională.
Fosta ministră susține că această acțiune a fost o formă de hărțuire instituțională, o pedeapsă pentru opoziția sa repetată la numirea unui candidat preferat de președinta CSM: „Pentru această rezistență, am fost ținta unor presiuni, atacuri și hărțuire instituțională din partea unei persoane care și-a folosit funcția pentru interese personale”.
„A fost, de fapt, un abuz – o încercare de intimidare a unui ministru al Justiției care nu a acceptat jocurile de culise și a rezistat ferm la numirea unei ‘favorite’ în fruntea Secției Speciale, unde se intenționa ascunderea unor dosare cu conotații coruptive”, a declarat fosta ministră.
Fostă ministră critică pasivitatea actualului ministru al Justiției
Fosta ministră mai critică și pasivitatea actualului ministru al Justiției și lipsa oricărei reacții din partea Inspecției Judiciare: „Inspecția Judiciară ar fi trebuit să intervină, nu doar în cazul folosirii funcției în scopuri personale, ci și pentru deciziile controversate ale președintei CSM de-a lungul carierei”.
„În orice stat de drept funcțional, o asemenea conduită ar fi dus la sancțiuni disciplinare și la retragerea din magistratură, nu la promovarea în cele mai înalte funcții ale justiției!”, a menționat fosta ministră.
Fosta ministră pune și întrebări conducerii CSM și Secției pentru judecători: „De ce o conduită abuzivă, confirmată de Curtea Constituțională, nu a fost luată în considerare în evaluarea candidaturii?”
Ea avertizează că lipsa de reacție la astfel de acuzații afectează credibilitatea justiției: „Atâta timp cât persoanele care au hărțuit un ministru ajung în vârful justiției fără a da explicații, această justiție nu va fi nici corectă, nici credibilă”.
Motivele invocate de președinta CSM, considerate lipsite de relevanță constituțională
În 2019, președinta CSM a sesizat Curtea Constituțională, acuzând ministrul Justiției de ingerințe grave și obstrucționarea activității instituției, inclusiv în privința Secției Speciale.
Curtea Constituțională, în ianuarie 2020, a respins acuzațiile, considerându-le fără relevanță constituțională și legate de animozități personale.
Fosta ministră a calificat sesizarea ca „o șicană și un abuz”, cerând demisia președintei CSM pentru a restabili credibilitatea instituției.
Totodată, fosta ministră a acuzat-o pe președinta CSM de încercări repetate de a impune un candidat preferat în fruntea Secției Speciale, acțiuni ce au generat represalii.
O fostă judecătoare critică procesul de numire a președintei Înaltei Curți
O fostă judecătoare a CSM critică lipsa motivării deciziei de numire a președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție, document nepublicat pe site-ul CSM.
Ea observă că termenul de 30 de zile pentru motivare a fost depășit și suspectează o manevră pentru a grăbi pensionarea președintei anterioare pentru a facilita preluarea mandatului de către președinta numită.
O critică semnificativă a fost exprimată referitor la un eveniment prin care CSM ar fi solicitat președintelui României să semneze decrete de pensionare, iar a doua zi președinta ÎCCJ și-a depus cererea de pensionare, ceea ce a condus la startul mai rapid al mandatului acesteia.
„Decizia de numire a președintei, dată din 23 iunie 2025, nu este încă publicată pe site-ul CSM, ceea ce generează suspiciuni”. a scris fosta judecătoare.
Ea pune sub semnul întrebării integritatea procedurilor interne ale CSM, întrebându-se cum o instituție care critică alții pentru întârzieri poate accepta propriile abateri fără sancțiuni.
