Catedrala Națională va fi consacrată astăzi. Se dezbate intens, cu argumente pro și contra, despre proporțiile și soluțiile arhitecturale ale Catedralei Mântuirii Neamului, cea mai mare biserică ortodoxă din lume, cu un iconostas recunoscut în Cartea Recordurilor. Șeful filialei din București a Ordinului Arhitecților din România, Emil Ivănescu, afirmă că „este un proiect esențial”.
- Doctor în arhitectură, Ivănescu conduce din 2022 filiala din București a Ordinului Arhitecților din România (OAR).
- Am avut o discuție și cu alt specialist în arhitectură, Augustin Ioan, conferențiar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București și coordonator al studiilor doctorale ale universității (din 2016). A urmat cursuri postuniversitare la Oxford (Regatul Unit) și la University of Cincinnati (Statele Unite ale Americii).
- Augustin Ioan a câștigat un proiect pentru această catedrală, dar acesta nu a fost realizat. „Un preot mi-a spus: Domn’ profesor, eu îl văd pe fiul meu practicând skateboarding-ul în piața din fața catedralei. Mi s-a părut un semn bun.” Arhitectul nu susține forma actuală a edificiului.
- Cu toate că proiectul său nu a fost, până la urmă, implementat, Augustin Ioan menționează că ideea catedralei „are o istorie îndelungată și, dacă-mi permiteți, respectabilă. Și regii s-au implicat în această temă pentru că era nevoie. Și alte țări din regiune au catedrale patriarhale. Este, de asemenea, o chestiune de geopolitică”.
- Catedrala Națională, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului, a fost sfințită astăzi, 26 octombrie, în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Patriarhului României Daniel
O dorință a monarhilor români
Dimensiunea nu reprezintă doar o măsură fizică. Înseamnă expresie de putere. „Când arhitectura transmite o forță, o putere autentică, ea își modifică proporțiile, devenind foarte impunătoare”, explică Emil Ivănescu, șeful Ordinului Arhitecților din București.
Iar Catedrala Mântuirii Neamului, un proiect dorit încă de pe vremea Regelui Carol I și apoi a Regelui Ferdinand, a fost concepută inițial ca o construcție de mari dimensiuni.
„Probabil că era nevoie ca biserica să-și exprime autoritatea, iar statul să simbolizeze această direcție religioasă”, remarcă arhitectul Emil Ivănescu.
„Din punct de vedere istoric, și în perioada interbelică, și înainte, când au apărut primele concepte (n.r. despre catedrală), acestea erau gândite în aceeași scară colosală, poate chiar mai mare – raportat, desigur, la vremurile respective – decât ceea ce se construiește acum”, continuă Emil Ivănescu.
În 1929, patriarhul regent Miron Cristea a sfințit o troiță la poalele dealului Mitropoliei, unde urma să fie ridicată Catedrala Patriarhală, și a stabilit parametrii pentru această construcție: i s-au alocat 30.000 de metri pătrați din Piața Bibescu Vodă, la care se putea adăuga încă 20.000 de metri pătrați prin acoperirea Dâmboviței. Din motive financiare, această catedrală nu a fost edificată. Până acum.
Influența Bisericii Ortodoxe Române în relația cu statul
Astăzi, terenul de pe Dealul Arsenalului, pe care se află construcția finalizată, acoperă peste 110.000 de metri pătrați – 11 hectare, fiind pus la dispoziție de statul român.
În studiul „Biserica de stat sau biserica în stat”, istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt menționează că niciodată în ultimele o mie de ani Biserica Ortodoxă Română nu a fost atât de influentă în raport cu autoritățile, precum în prezent.
Locația Catedralei Mântuirii Neamului în apropierea Palatului Parlamentului simbolizează, conform opiniilor, „apropierea dintre stat și BOR. Deși Biserica Ortodoxă nu are statut de biserică de stat în Constituție, catedrala simbolizează în mod clar această realitate în teren”.
„Bucureștiul putea beneficia de clădiri valoroase pentru o prezență urbană remarcabilă”
Emil Ivănescu analizează vecinătățile acestor construcții impozante și le aduce în perspectivă arhitecturală. Este o poziție mai favorabilă, spre exemplu, comparativ cu unele situri propuse anterior, precum Parcul Carol, înlocuirea Monumentului Eroului Necunoscut, care ar fi fost demolat în acest scop. Și mai este ceva.
„Prezența Catedralei în această zonă, pe platoul de deasupra Palatului Parlamentului, diminuează aparent dimensiunea sa”, afirmă el.
„Entitățile au fost blocate unele cu altele timp de peste 30 de ani. Cu cât un proiect e mai amplu, cu atât mai rapid se întâmpină obstacole. Problema este că Bucureștiul ar fi putut avea clădiri valoroase, obținute prin concursuri internaționale, care ne-ar fi plasat pe harta contemporană a orașelor de prestigiu și a calității vieții.”
Deși biserica a reușit să depășească aceste dificultăți și să realizeze o construcție care o exprimă, pentru mediul public poate părea un edificiu unic. Însă, după cum explică președintele OAR București, au existat multe alte inițiative valoroase care, odată desemnate câștigătoare, au fost ulterior blocate de alte entități. Aceasta este o problemă veche a orașului. Din acest motiv, această construcție pare singura de o amploare deosebită și de impact”.
Ce lipsește astăzi Bucureștiului, comparativ cu alte capitale? „O filarmonică”, menționează el ca exemplu.
„Va trebui să reziste probei timpului”
Emil Ivănescu consideră că o catedrală patriarhală este un proiect fundamental într-o țară în care credința reprezintă o valoare majoră pentru mulți oameni.
„Atât timp cât religia rămâne o valoare esențială, un astfel de edificiu exprimă foarte bine identitatea noastră. (…) Să ne uităm și în alte orașe, din alte țări. În trecut, se ridicau monumente imense, care pentru acea perioadă erau semnificative, însă, în timp, și-au demonstrat valoarea, devenind simboluri reprezentative. Acum, noua biserică trebuie să treacă testul duratei în timp”, afirmă arhitectul.
Proiectul ratat
În anul 2002, Biserica Ortodoxă Română a organizat, împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice și Primăria Capitalei, un concurs la finalul căruia a fost desemnat câștigător profesorul Augustin Ioan, care lidera o echipă de arhitecți tineri și studenți.
Concursul a vizat un alt amplasament, în apropierea Pieței Unirii, pe axul Bulevardului Unirii, spre Nerva Traian, într-o zonă unde urma să fie construit, în anii ’80, Centrul „Cântarea României”. După schimbarea sitului, proiectul a fost atribuit, în urma unei licitații, unei firme din Bacău, care l-a și finalizat.
„Rezultatul de acum reflectă o negociere între această entitate și o echipă de proiectanți. Și cam atât, în mare, despre această temă. Ar fi fost preferabil ca proiectul câștigător al concursului să fie implementat, deși și dimensiunea proiectului era foarte mare. Dar, din punct de vedere estetic, soluțiile se îndreptau într-o direcție valorosă”, afirmă Emil Ivănescu.
„Un simbol învechit”
Specialistul OAR București vorbește și despre aspectele mai puțin apreciate: „Ce nu este sincronizat este faptul că, deși trăim într-un avânt tehnologic foarte mare, limbajul final al construcției este unul foarte vechi – în stil bizantin. Acestea aveau o logică structurală proprie în trecut”.
„În prezent, aceste elemente sunt păstrate ca decoruri, însă logica structurală este total diferită. Nu mai exprimă ideea de structură, ci devine decorativ. Aceasta e partea tristă”, explică el.
„Pentru un profesionist sau pentru cineva familiar cu istoria arhitecturii, acest lucru este evident, chiar dacă decorul poate fi plăcut unor oameni. E un anacronism, pentru că limbajul este cel al secolului XIX, în timp ce tehnologia folosită este de secol XX sau chiar XXI. Orice construcție exprimă identitatea beneficiarului. Acest edificiu exprimă, în mod clar, identitatea instituției sale”.
Catedrala care ar fi putut fi
Arhitectul câștigător al concursului din 2002, dr. Augustin Ioan, profesor la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, explică principiile care au stat la baza proiectului său.
„Am spus că trebuie să fie o recapitulatione a istoriei arhitecturii ortodoxe din România, în același timp, trebuie să ofere și o perspectivă de viitor. Îmi amintesc că unul dintre preoții implicați în concurs mi-a spus: „Domn’ profesor, văd fiul meu practicând skateboard-ul în piața de aici, din fața catedralei. Mi s-a părut un semn bun. Dacă acesta era un sentiment exprimat, și anume că poate fi și loc de joacă pentru copii, de ce nu?”, își amintește arhitectul.
„Este suficient să te uiți cu bună-credință la proiect ca să observi referințe la întreaga istorie a esteticii din România. Și nu doar din România, fiind o biserică universală, cu rădăcini în această țară”, afirmă Augustin Ioan.
El povestește că, după câștigarea concursului, a fost invitat în Portugalia pentru a-și prezenta ideea. Însă, din cauza schimbărilor, proiectul a fost abandonat, iar altă echipă a fost însărcinată cu realizarea construcției.
Catedrala Mântuirii Neamului „pare bătrânească, dar nu este tradițională”
Augustin Ioan consideră că România avea nevoie de o catedrală patriarhală, după ce Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală în 1885 și a fost ridicată în 1925 la rang de patriarhie.
„Încă de la Mihai Eminescu s-a discutat despre necesitatea unei catedrale patriarhale, iar proiectul are o istorie îndelungată și respectabilă. Și regii s-au implicat în această temă pentru că era esențială.”
„Și alte națiuni din apropiere dețin catedrale patriarhale. Este, de asemenea, o chestiune de geopolitică, mai ales acum, când se vede ce se întâmplă cu Ucraina și Rusia, și cine participă la sfințire, patriarhul ecumenic Bartolomeu”, afirmă Augustin Ioan.
Când este întrebat despre reprezentativitatea Catedralei pentru întreaga populație a țării, nu doar pentru credincioșii ortodocși, răspunde cu o analogie la Arena Națională:
„Există oameni care nu practică sportul, dar totuși există Arena Națională. Niciodată nimeni nu s-a plâns de această construcție. Sunt categorii de populație care nu au copii, dar contribuie la buzunarul public pentru școli și grădinițe și toate celelalte servicii. Dacă trebuie să trăim împreună, trebuie să acceptăm toate aceste realități”.
El consideră că, fiind realizată cu fonduri publice, soluția câștigătoare trebuia să fie desemnată în urma unui concurs. În plus, o biserică trebuie să reflecte trecutul, dar și să fie destinată generațiilor viitoare. „Își păstrează aspectul tradițional, dar este și modernă”, concluzionează el.
După abandonarea proiectului propus de el, arhitectul s-a ocupat, între 2009 și 2018, de construcția noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeș, unde sunt înmormântați Regele Mihai și Regina Ana.
Sfințirea are loc astăzi
Astăzi, 26 octombrie, are loc ceremonia de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului, în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Patriarhului României Daniel. Evenimentul simbolizează finalizarea picturii mozaicate și a lucrărilor interior, după peste 15 ani de șantier.
În interior vor participa 2.500 de invitați oficiali, ierarhi, oficiali și reprezentanți ai statului. De asemenea, în curtea catedralei, va avea loc slujba pentru grupurile organizate de pelerini din toată țara, în număr de aproximativ 8.000 de persoane, care vor putea urmări slujba pe ecranele special instalate în apropierea treptelor de acces în edificiu, conform Patriarhiei.
