Declarațiile recente ale premierului maghiar Viktor Orbán în Transilvania privind relațiile dintre România și Ungaria sugerează o revendicare subtilă a teritoriilor pierdute la Tratatul de la Trianon.
Aceasta este concluzia principală a unei analize aprofundate realizată de Institutul Robert Lansing, care califică discursul lui Orbán drept „controversat”.
În discursul său, premierul maghiar a reiterat susținerea fermă a Budapestei pentru comunitatea maghiară din afara granițelor, un limbaj care, deși pare diplomatic, ascunde o strategie iredentistă: promovarea autonomiei și a autodeterminării maghiarilor din străinătate, alături de critica a ceea ce consideră a fi încercări de asimilare.
Ideile nu sunt noi, însă experții de la Institutul Robert Lansing subliniază necesitatea unei analize detaliate a discursului lui Orbán, considerând-o o strategie paralelă de patronaj etnic informal și iredentism subtil.
Declarațiile lui Orbán întăresc suspiciunea că Ungaria își reafirmă pretențiile asupra teritoriilor pierdute prin Tratatul de la Trianon din 1920, fără a recurge la revizionism direct. Această strategie reflectă ambiguitate strategică, menită să mobilizeze naționalismul intern, dar și să submineze suveranitatea țărilor vecine.
Analiza identifică modalități prin care Ungaria ar putea acționa în România, printre care:
1) Informațional: prin amplificarea în mass-media și în forurile internaționale a relatărilor despre discriminarea minorității maghiare;
2) Interferență politică: prin sprijinirea partidelor pro-maghiare pentru a promova agende privind autonomia;
3) Penetrare economică: prin direcționarea de fonduri prin canale diplomatice și alte entități, pentru a promova dependența economică;
4) Război cibernetic/propagandistic: prin diseminarea de conținut iredentist și naționalist pe platformele digitale, după modelul tacticilor folosite de Rusia;
5) Educație și diplomație culturală: prin intensificarea influenței soft power prin instituții finanțate de Ungaria și promovarea unei perspective istorice revizioniste în școlile din Transilvania.
Posibile consecințe ale deteriorării relațiilor româno-ungare
Experții Institutului Robert Lansing descriu scenarii posibile de deteriorare a relațiilor diplomatice româno-ungare, în care Rusia ar putea câștiga.
Aceste scenarii includ:
- Presiune pentru autonomie: cereri legislative privind autonomia Ținutului Secuiesc, generând tensiuni diplomatice;
- Criza cetățeniei: eliberarea de pașapoarte maghiare pentru etnicii maghiari, ducând la contestarea suveranității și a loialității duble;
- Interferență electorală: sprijinirea unor politicieni români favorabili agendei maghiare, subminând coeziunea națională;
- Simbolism de frontieră: manifestări publice ale politicienilor maghiari care comemorează Tratatul de la Trianon, generând reacții naționaliste;
- Incident de securitate: evenimente care să justifice necesitatea protejării minorității maghiare.
Analiza subliniază implicațiile geostrategice ale unei degradări a relațiilor româno-ungare în regiune.
În astfel de context, Rusia ar putea exploata situația pentru a stimula sentimente separatiste în Moldova, în timp ce Serbia ar putea urma un model similar în Bosnia.
O astfel de destabilizare ar putea afecta negativ și Slovacia.
Totodată, tensiunile româno-ungare ar putea duce la slăbirea NATO, afectând coordonarea militară.
O altă posibilitate este ca această tensiune să perturbe acțiunile coordonate ale UE privind sancțiunile, apărarea și politica energetică.
Experții atrag atenția asupra riscului ca Ungaria să reproducă aspecte ale războiului hibrid rusesc în Crimeea.
Concluzii
Discursul lui Orbán este mai mult decât o afirmare a identității etnice, ci potențialul început al unei campanii pe termen lung.
România trebuie să identifice și să se pregătească pentru această strategie.
Consolidarea rezilienței, monitorizarea atitudinii UE față de Ungaria, supravegherea financiară și dialogul constructiv între țări sunt esențiale pentru a contracara orice potențiale crize.
În final, declarațiile lui Orbán indică o strategie în evoluție care ridică semnale de alarmă privind stabilitatea regiunii.
