La vârsta de nouă ani, Andreea Marin a pierdut-o pe mama sa într-un accident rutier. De la mama sa a moștenit valori importante, dar și numele Violeta. Astăzi, de Florii, vedeta își amintește de cea care i-a dăruit viața și, din păcate, a pierdut-o, sărbătorind totodată ziua de nume a fiicei sale, Violeta, și a lui Ștefan Bănică jr.
„La mulți ani de Florii! Cu gândul la mama Violeta, îngerul care ne-a dăruit numele, nouă, fiicei și nepoatei sale. Tu ești motivul pentru care, zi de zi, sufletul meu înflorește, Violeta!”, a scris Andreea Marin, însoțind un clip video în care surprinde frumusețea florilor din grădina sa. Copaci înfloriți, magnolii roz, zambile și ghiocei, toate florile sunt viu colorate în curtea casei sale.
An de an, atât de Florii, cât și de Ziua Mamei, Andreea Marin își amintește de mama sa. În 2019, ea a transmis un mesaj emoționant: „Mama. Îngerul meu păzitor. Lumina acestei zile mereu, coborâtă din cer. Dacă aveți o mamă aici, pe pământ, găsiți un moment pentru ea și sărutați-i mâinile cu care v-a mângâiat, a ocrotit și îngrijit întotdeauna.”
Nimic nu poate fi mai important, măcar azi. Aș vrea să-mi fie permisă o vizită în cer și aș lăsa totul deoparte pentru asta… La mulți ani, Femei minunate, inimi curate! Să vă fie ziua plină de zâmbete, iubire și sănătate!”, a transmis Andreea Marin online.
GALERIE FOTO
„Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama”
Într-un interviu, Andreea Marin a vorbit despre momentele dificile din viață. La 36 de ani, mama sa a decedat, lăsând un gol imens în sufletul ei. „Eram copil, ca familie am fost foarte fericiți, până la acel moment tragic. Când îți vezi mama părăsind această lume, în brațele tale la nouă ani, ea având 36 doar, nu poate fi ușor. Și nu poți înțelege sau fi de acord că asta e normal”.
„Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama la o vârstă atât de fragedă, atât pentru mine, cât și pentru ea. Însă, te împaci cu destinul și tot ceea ce voi construi mai departe în viață, îi este dedicat. Totul este gândit cu sufletul la ea și cu privirea spre cer. Această experiență a modelat și mărit forța interioară. Deci, cumva, a existat un sens. Viața mea a căpătat un nou sens pornind de la acel moment.”
Desigur, ar fi de dorit să nu existe momente dificile în viața noastră, pentru a ne găsi sensul. Dar, așa cum s-a întâmplat în cazul meu, am încercat să găsesc un sens pozitiv pierderii mamei. Am construit pornind de acolo. Aș fi putut alege să rămân în dezamăgire. Au existat și momente de dificultate emoțională. Nu poți trece ușor prin așa ceva, indiferent de ajutorul primit. Tata, bunici și ceilalți oameni dragi mi-au fost alături. Dar nu e ușor.”
