Andreea Marin a oferit o nouă dovadă a pasiunii sale pentru natură, publicând imagini recente din grădina ei. Acest spațiu verde îi aduce o liniște sufletească profundă, departe de agitația urbană. Vedeta își dedică timp și grijă îngrijirii grădinii, ori de câte ori timpul i-o permite.
Chiar dacă nu a crescut la țară, Andreea Marin resimte o nevoie constantă de a se conecta cu natura. Visul ei de a crea o oază verde a devenit realitate, iar pomii fructiferi, zarzavaturile și florile parfumate se împletesc armonios.
„Grădina mea, o sursă de bucurie și liniște. Mâinile mele se bucură să ajute pământul, iar mintea se odihnește. Cu nerăbdare aștept recolta!”, a spus vedeta într-un mesaj alături de un videoclip, în care prezintă cu drag gingășia grădinii sale.
Andreea Marin și dorința deopotrivă veșnică pentru o grădină
Departe de lumina reflectoarelor, Andreea Marin își găsește echilibrul în activități simple. Pentru ea, grădinăritul este o terapie reconfortantă, o formă de recunoștință față de natură.
Fosta prezentatoare și-a visat dintotdeauna o grădină, doar pe baza dorinței sale sincere și profunde, mai ales că nu a crescut într-un mediu rural și nu a cunoscut intimitatea unui spațiu verde.
„Nu am crescut la țară. Și poate din acest motiv am tânjit întotdeauna după vacanțele petrecute cu picioarele în pământ, cu natura alături, cu animale jucăușe în jur, experiențe pe care unii dintre prietenii mei le-au savurat de-a lungul verilor, dar pe care eu nu le-am simțit. Nu m-am dezvoltat nici într-o metropolă. Originea mea din ținutul Neamțului a contribuit, deseori, la a mă simți ca un om simplu și autentice, oferindu-mi normalitatea și o copilărie liberă, pe care azi cei mici din oraș nu o mai experimentează la fel. Grădina mi-a fost dorință prețuită, iar azi sunt fericită că am reușit să experimentez dimineți cu picioarele în iarbă, joaca cu prietenii mei pufoși, bucuria de a culege legumele proaspete și de a le simți aroma în bucătăria mea. Pentru alții, poate că toate aceste experiențe nu par extraordinare. Totuși, pentru mine, prietenia cu pământul și roadele sale, momentul cu o carte în mână sub umbra unui măslin, culegerea directă din pom a mandarinei sau a rodiilor, observarea creșterii viei de la an la an, simțirea miresei lavandei, a mentă, a busuiocului, gustul legumelor, verdețurilor și fructelor autentice, cultivate fără substanțe chimice, doar cu grijă, soare și apă, ascultând ciripitul păsărelelor la răsărit, toate aceste momente înseamnă mult.”
