Am început să studiez viața lui Andrew Tate la scurt timp după ce am fost victima unui abuz emoțional în familie. M-a captivat dorința de a înțelege evoluția sa spre un comportament extrem, fără să caut justificări.
- „Sunt prea inteligent ca să citesc.”
- De ce stilul de viață de a acționa fără a lua în considerație impactul asupra altora se numește „tataism”?
- „Poate că până acum am fost prea blânzi și nu am înțeles. Acum a apărut Andrew Tate. Nu începi să corectezi situația până nu devin lucrurile dificile. Până nu înveți lecția, ea se va repeta.”
Andrew Tate a atras atenția mea recent. L-am urmărit pe platformele video, am ascultat interviuri și am studiat articolele despre el. Am adunat 20 de pagini de note, o cantitate nesemnificativă față de informația disponibilă online, unde, în 2022 și 2023, s-a aflat printre cele mai căutate personalități.
Deși știam de existența lui Tate, declarațiile și acțiunile sale m-au preocupat profund. Modul în care a răspuns unui jurnalist BBC, cu fraza „Ești un nimeni!”, m-a făcut să-mi amintesc de un personaj din serialul recent „The White Lotus”, care se simte inferior în fața propriului tată, a cărui conduită a distrus familia. M-am întrebat dacă Andrew Tate nu este, într-un fel, o persoană cu trăsături narcisice. Probabil că și alții s-au întrebat la fel.
Narcisismul mi-a atras atenția de când am conștientizat abuzul narcisic din familia mea și tendința mea de a atrage astfel de personalități.
Și eu am anumite trăsături narcisice, așa cum pare a fi o caracteristică umană generală.
Declarații care m-au preocupat
Narcisicii manifestă o puternică dorință de a se simți superiori, dar, în contrast, au adesea o imagine de sine negativă.
Adânc în interior, se ascunde o mare vulnerabilitate și nesiguranță, mascată de o imagine promovată intenționat care, în cazul narcisismului grandios, sugerează un individ încrezător, cu o atitudine superioră și o percepție de a fi îndreptățit la cele mai bune.
Câteva exemple din declarațiile lui Andrew Tate:
„Creierul meu este prea avansat. Sunt prea inteligent ca să citesc. Am nevoie de acțiune, de haos continuu pentru a mă simți împlinit.”
„Am fost extrem de fericit în copilărie. Am avut cel mai bun tată din lume.”
Totul este de la excepțional, în sus…
… sau aproape de Dumnezeu, așa cum a fost el citat într-un interviu TV recent.
„Sunt o forță benefică în lume. Poate că nu înțelegeți încă, dar veți înțelege în cele din urmă. Cred sincer că acționez în numele Divinității pentru a face lucruri bune și vreau sincer să creez o lume mai bună.”
„Un tată excepțional m-a transformat într-un om excepțional”
Când suspectezi narcisismul la cineva, este util să observi familia. Narcisismul poate avea un anumit grad de transmitere genetică și poate înflori într-un mediu propice.
Copiii sunt nevoiți să dezvolte comportamente de coping pentru a supraviețui. În consecință, pot alege inconstient o atitudine și mai narcisică decât părintele lor.
În cartea „Lumea fraților Tate” (2024), autorii discută și despre tatăl fraților Tate.
Emory Tate, unul dintre cei mai buni jucători de șah afro-americani și fost ofițer în serviciul de informații al armatei americane, a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate narcisică. Această informație, spuse într-un podcast, evidențiază caracteristicile misogino-homofobe ale tatălui lor.
Conform relatărilor, Emory Tate a fost personaj misogin și homofob, care promova „Tatismul” – un stil de viață în care acțiunile sunt justificabile, indiferent de consecințe.
Aflat în familie, Emory Tate a instruit-o pe Andrew la șah și a petrecut mult timp cu Andrew, adesea până tarziu. Andrew avea 11 ani când părinții lui au divorțat. Emory Tate a decedat de infarct în 2015.
Când scena se eliberează pentru ei
Înainte de Tate, am studiat narcisismul și am observat că aspectele narcisistice se intensifică la cei care au un părinte narcisic după moartea acestuia.
Pare ca, odată cu disparitia unui model de comportament, scenariul se deschide pentru manifestarea trăsăturilor narcisice.
„Am avut o copilărie perfectă. Nu puteam visa la un tată mai bun. El a fost un om extraordinar, ceea ce m-a făcut și pe mine un om excepțional”. A declarat Andrew Tate.
Totuși, Tate a afirmat și că tatăl său era autoritar și că a folosit corecții fizice pentru a impune respect.
Baza ideilor lui Andrew Tate despre supremația masculină
Conform unui articol din „The Standard”, Tate a relatat că, la 8 ani, tatăl său l-a bătut sever pentru că a criticat interpretarea la vioară a unei fete.
Alte surse au adus în discuție comportamentul tatălui care ar sta la baza ideilor despre supremația masculină.
Un nivel ridicat de nesiguranță
Un podcast, „Psychology in Seattle,” a pus sub semnul întrebării personalitatea lui Andrew Tate, observând o puternică nesiguranță în comportamentul acestuia.
Psihologul a remarcat modul critic și de control în abordarea lui Tate a unei femei într-un reality show, demonstrând vulnerabilitate.
Emoțiile sunt anulate
Kirk Honda, psihologul, a observat mecanisme de coping ale persoanelor traumatizate, care își suprimau emoțiile, promovând o imagine de superioritate pentru a masca sentimentele de neîncredere și nesiguranță.
Ne poate ajuta cumva?
Abordarea narcisică a lui Tate asupra femeilor este un comportament tipic pentru cei care au părinți abuzifi, care în final pot duce la acceptarea abuzurilor.
Un abuz narcisic (în afara cazurilor când victima este însăși abuzatorul) este o co-creație. Nu toți oamenii sunt predispuși la a cădea victimă.
Fiul unui tată narcisic își va idealiza tatăl
Cei care au experimentat abuz în copilărie sunt obișnuiți cu un astfel de comportament.
Idealizarea tatălui, deși acesta nu a răspuns nevoilor emoționale, poate fi un mecanism de compensare.
Speculează vulnerabilitățile celor care se adresează
Tații narcisici au tendința de a se îndepărta emoțional de copii, agravând suferința acestora. Tatăl narcisic pare o figură de ideal, dar implinirea este imposibil de atins.
Acest comportament și acțiunile Tate-ului au multiple interpretări. Un rolul de ideal nu este necesar doar pentru copii dar poate si pentru cei care sunt deja vulnerabili.
Omul care lucrează enorm la propria imagine
Narcisicii sunt specialiști în a-și crea imaginea, pentru că aceasta este esențială pentru existența lor. Lipsa de empatie face ca perceperea altora să fie irelevantă.
Schimbarea este dificilă pentru ei, deoarece implica distrugerea unui edificiu construit cu mult efort.
Acești oameni nu se vor schimba dacă nu vor face eforturi constient.
Să nu devenim cea mai rea variantă a noastră
Copiii crescuți cu părinți narcisici sunt vulnerabili și trebuie să evite preluarea trăsăturilor negative.
Vulnerabilitatea poate duce la copii care sunt supuși influențelor negative și se simt obligați sa-i mulțumească părinților.
Faptul că Tate pretinde a avea copii, dar nu se știe detalii despre ei, ridică semne de întrebare semnificative.
În concluzie, înțelegerea comportamentului lui Tate poate fi un instrument pentru auto-cunoaștere și vindecare personală.
