Cheltuielile de apărare ale europenilor trebuie crescute substanțial pentru a asigura securitatea continentului; aceasta este probabil concluzia principală a Conferinței de la Munchen, unde s-a discutat despre viziunea administrației americane privind încetarea ostilităților din Ucraina, relația cu Rusia și pacea. Șeful Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a exprimat această opinie într-un articol publicat marți. Mărirea cheltuielilor pentru apărare cu câteva procente din PIB ar putea pune presiune pe bugetele publice, dacă nu sunt luate măsuri adecvate. Totuși, europenii au nevoie de sprijinul militar al SUA.
Asigurarea securității militare (și nu doar) în Europa se desfășoară într-un context economic, social și politic extrem de complex. Criza financiară, favorizată de excesele din industria financiară și neglijența guvernelor, a adâncit tensiunile sociale și nemulțumirea față de elite. Impactul asupra bugetelor publice a fost considerabil.
Pandemia a extins intervențiile băncilor centrale și a crescut cheltuielile guvernamentale, accentuând presiunea asupra bugetelor publice. Tranziția energetică și schimbările climatice au afectat, de asemenea, balanțele financiare publice și private, iar invazia Rusiei în Ucraina a agravat situația economică, amplificând criza costului vieții și intensificând conflictele hibride.
În arena politică, se observă o creștere a radicalismului și a curentului conservator, punându-se sub semnul întrebării principiile democratice. Inteligența artificială deschide noi oportunități, dar aduce și incertitudini, alimentând în același timp cursa armelor. În fine, ascensiunea economică și tehnologică a Chinei o transformă într-un rival geopolitic major al SUA.
O nouă viziune geopolitică?
Succesiunea de crize majore reflectă eșecul globalizării necontrolate, care a stimulat protecționismul economic. Crizele sunt însoțite de o slăbire a cadrului multilateral. În relațiile dintre marile puteri și între acestea și alte state, se observă o revenire a politicii realității.
Se vorbește, uneori deschis, de „sfere de influență” și de importanța „puterii dure” în relațiile internaționale. Această viziune, detectabilă în cercurile academice, în centrele de gândire strategică și în revistele de politică externă de prestigiu, este aplicată și în contextul războiului din Ucraina. O serie de analize și comentarii publice sugerează o astfel de reevaluare a relațiilor internaționale.
Lumea este multipolară, iar țările puternice par să minimalizeze, chiar să ignore, regulile și normele internaționale care au guvernat, într-o manieră mai mult sau mai puțin consecventă, relațiile internaționale după Al Doilea Război Mondial. Conferința de Securitate de la Munchen a adus anunțuri „șocante” pentru europeni, care consideră relația transatlantică esențială pentru organizația de apărare colectivă NATO.
De mulți ani, SUA a criticat partenerii europeni pentru cheltuielile insuficiente pentru apărare. Președintele Trump a subliniat această critică, care acum este mai acută.
Noua Administrație americană solicită europenilor să aloce mult mai multe resurse pentru apărare, ținta fiind o proporție de 5% din PIB. Doar Polonia se apropie de această valoare în prezent. Celelalte țări din UE aflate în NATO au proporții care oscilară între puțin peste 1% din PIB și 3-4% din PIB.
O retragere parțială a SUA din Europa (motivată de rivalitatea cu China) ar reprezenta o contra lovitură pentru NATO, accentuând presiunea asupra economiilor europene.
Modalitățile și condițiile în care se va realiza pacea în Ucraina sunt încă incerte și pline de dileme. Însă o certitudine este că UE are nevoie de o capacitate de apărare mult mai puternică pentru a descurajă viitoarele agresiuni și pentru a coopera cu SUA, care domină din punct de vedere militar și tehnologic structura NATO.
Dialogul direct al președintelui Trump cu liderul rus poate fi văzut ca o încercare de a separa Rusia de China. Aceste jocuri geopolitice cu mize mari pot plasa țările europene într-o poziție periferică.
Președintele Trump a anunțat intenția de a discuta și cu liderul Chinei. Astfel de discuții, legate de controlul armelor nucleare, combaterea pandemiilor și utilizarea inteligenței artificiale, sunt absolut necesare, iar UE trebuie să fie implicată activ.
O problemă pentru europeni este identificarea interlocutorului potrivit pentru negocieri cu președintele Trump, având în vedere că UE nu este o federație.
Necesitatea resurselor suplimentare pentru apărare
O capacitate de apărare puternică necesită alocarea unor resurse substanțiale pentru sectoarele militare ale statelor membre din UE. Aceasta presupune o cooperare mai strânsă în domeniul apărării. UE trebuie să-și dezvolte capacități militare adecvate pentru a reacționa la atacuri cibernetice și hibride. Restructurarea bugetelor naționale și al bugetului UE pentru a aloca mai multe resurse pentru apărare este necesară.
Creșterea cheltuielilor pentru apărare în UE va pune presiune suplimentară asupra bugetelor publice, întrucât sustenabilitatea lor este deja pusă în încercare.
Media cheltuielilor de apărare în UE este în jur de 2% din PIB. Atingerea unei rate de 5% din PIB, așa cum solicită SUA, semnifică o dublare a cheltuielilor medii pentru țările UE. Aceasta este o sarcină dificilă pentru bugetele publice.
(Exemple privind situația din România sunt expuse în continuare, prezentând dinamica bugetară și necesitatea de a eficientiza cheltuielile și potențialele finanțări europene, pentru alocarea resurselor necesare apărării.)
România, ca și alte state membre UE, trebuie să optimizeze absorbția fondurilor europene pentru a atinge obiectivele de securitate națională, prin coordonarea cu finanțatorii externi și acțiunile de consolidare a credibilității macroeconomice.
