Analiza zilei de 2 aprilie, declarată „Ziua Eliberării” de către Donald Trump, marchează o posibilă criză pentru populismul economic, subminat de influența financiară globală.
Măsurile tarifare anunțate de Donald Trump, chiar și după retragerea temporară a unor decizii, au generat daune economice semnificative pe termen lung. Moștenirea acestui moment va influenţa generații viitoare, avertizează un editorialist al cotidianului britanic The Guardian.
Când liderul unei țări fundamentale pentru globalizare declară respingerea globalismului, chiar și prin alienarea aliaților săi, se declanșează o reconfigurare fundamentală a relațiilor internaționale.
Scopul Casei Albe cu politicile sale tarifare nu era de a diminua globalizarea sau proteja economia națională, ci de a negocia scăderea taxelor la nivel internațional și de a sanctiona China, susțin consilierii președintelui.
Cu toate acestea, aceste raționamente sunt considerate puțin credibile, având în vedere laudele publice ale lui Trump pentru aceste măsuri, prezentate ca strategii pentru stimularea economiei sau a producției naționale.
Reacțiile piețelor la tentativa de reformulare a comerțului mondial au evidențiat fragilitatea actuală a sistemului global și amploarea consecințelor politice asupra președintelui.
„Donald Trump a destabilizat sistemul”
Criza declanșată de măsurile tarifare a dus la critici internaționale, inclusiv de la lideri politici, care au anticipat consecințe majore pentru viitorul economiei globale.
Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei, a subliniat că economia globală s-a modificat fundamental, iar sistemul de comerț internațional, ancorat în Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost afectat. O eră de colaborare și prosperitate a luat sfârșit.
În contextul actual, criticarea activitilor de comerț globalizat nu mai este considerată o tendință marginală și pare a fi larg acceptată la nivel global.
Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a evidențiat abandonul normelor comerciale stabilite în timp, subliniind că acțiunile lui Donald Trump au constituit un act de retragere de la angajamentele istorice ale SUA.
„Aversiunea față de dezechilibrele comerciale a fost constantă”
Încă din anii 1980, Trump a manifestat o opinie negativă față de deficitul comercial, susținând că națiuni ca Japonia și alte state înstărite au profitat de avantajul economiei americane.
Deși ținta ulterioară a criticilor s-a mutat către China, această atitudine negativă față de dezechilibrele comerciale a reprezentat un factor cheie în preluarea puterii sale.
Consilierii economici ai lui Trump au încercat să tempereze tendințele proteționiste, dar au eșuat în a contracara viziunea populistă a președintelui.
Încrederea lui Donald Trump în propriile argumente a dus la confruntări cu consilierii săi, care au criticat viziunea sa, considerând-o depășită sau chiar ineficientă.
„Amenințarea prin blocarea comerțului”
Declinul globalizării a fost accelerat de evenimente precum criza financiară din 2008, pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina.
Aceste evenimente au intensificat tendința protecționistă, determinând o creștere a restricțiilor comerciale și a măsurilor care vizează securitatea națională în detriment globalizării.
Persistă o dezbatere privind viitorul sistemului comercial global. Se anticipează un posibil format global de cooperare economică, sub formă de un grup de țări influente, care să abordeze problemele globale prin cooperare activă.
