Trombectomia, o procedură minim invazivă pentru tratarea accidentului vascular cerebral, este disponibilă doar în zece spitale din România. Unele dintre acestea riscă să rămână fără fonduri pentru aceste tratamente. „Am fost nevoiți să refuzăm pacienți”, declară un medic care a revenit din Franța pentru a dezvolta această practică. Care sunt principalele probleme din sistemul românesc?
- În articolul inițial, HotNews a evidențiat utilitatea acestei proceduri pentru pacienții afectați de accident vascular cerebral (AVC), principala cauză de dizabilitate din România.
„Anul acesta nu a început deloc bine”, subliniază Liliana Curea, președinta Asociației pentru Combaterea Accidentului Vascular Cerebral. Aceasta afirmă că unele dintre cele zece spitale unde se efectuează trombectomia „nu mai au resursele necesare pentru tratarea pacienților cu AVC”.
Ministerul Sănătății a prioritizat finanțarea trombectomiilor, alocând fonduri separate de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Există un program de finanțare gestionat de Ministerul Sănătății, denumit AP-AVC (Acțiuni Prioritare pentru tratarea pacienților cu Accident Vascular Cerebral).
„Am fost nevoiți să refuzăm pacienți”
Cu toate acestea, Oradea, al doilea centru după București în ceea ce privește activitatea în domeniu, a primit anul acesta, prin Programul Acțiuni Prioritare al Ministerului, finanțare suficientă pentru doar 7-8 trombectomii.
Pentru a acoperi deficitul, spitalul din Oradea a utilizat fonduri proprii, permițând realizarea a 75-80 de trombectomii în acest an.
„Am fost nevoiți să refuzăm pacienți. Refuzurile au fost determinate de insuficiența de materiale”, declară medicul Dan Mihoc.
Medicul atrage atenția: „Dacă am fi beneficiat de o alocare financiară adecvată, fără a fi nevoiți să refuzăm pacienți din alte județe, numărul intervențiilor ar fi fost dublu”.
„Am depus numeroase solicitări de redistribuire a fondurilor la Ministerul Sănătății, deoarece spitalul nostru deservește cinci județe. Pe lângă Bihor, ne ocupăm și de Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Cluj și, uneori, Alba. Activitatea noastră extinsă necesită resurse substanțiale”.
„Nu este normal. Avem un Program Național pentru asta”
„În prezent, spitalul ne-a suplimentat bugetul pentru proceduri. Însă, acest lucru nu este normal, având în vedere că dispunem de un Program Național pentru aceasta”, a mai declarat medicul.
Liliana Curea împărtășește îngrijorarea: „Există spitale care nu mai au materiale pentru a efectua trombectomii la pacienții cu AVC. Spitalele oferă uneori sprijin prin furnizarea de materiale, dar această asistență nu este suficientă. Materialele sunt extrem de costisitoare. Există centre care nu mai au fonduri din Programul de Acțiuni Prioritare AVC. Acest lucru conduce la situații în care medici nu pot oferi tratament trombecotomic pacienților cu AVC din cauza lipsei de materiale necesare”.
De la începutul anului, susține Liliana Curea, „zeci de pacienți au fost privați de trombectomie din cauza acestei probleme. Acest lucru poate duce la pierderea unor vieți omenești. Dacă medicul nu are materialele necesare pentru trombectomie, pacientul fie rămâne cu sechele grave, fie pierde viața”.
Asociația condusă de Liliana Curea a derulat o campanie de conștientizare pentru a învăța populația să recunoască semnele AVC și să solicite ajutor medical prompt. „Timpul înseamnă viață” era sloganul campaniei. „Din păcate, învățăm oamenii cum să recunoască semnele AVC și să ajungă rapid la spital, dar nu putem face nimic dacă medicii nu au resursele necesare pentru a-i ajuta”, adaugă ea.
Medicul Dan Mihoc a comparat situația din România cu cea din Franța, țara în care a studiat și unde a revenit pentru a contribui la dezvoltarea acestei practici în România.
„În Franța nu era așa”. Aceasta este principala diferență dintre cele două sisteme, conform medicului: „Acolo nu era o problemă. Dulapurile erau pline de materiale şi puteai accesa resursele necesare în orice moment”.
HotNews a adresat Ministerului Sănătății întrebări despre situația bugetului Programului Acțiuni Prioritare AVC, termenele pentru rezolvarea problemelor și termenele de alocare a fondurilor necesare centrelor. Nu am primit un răspuns pentru această cerere.
Importanța accesului la trombectomie pentru pacienții cu AVC
Am întrebat medicul Dan Mihoc despre diferența dintre o intervenție clasică și cea minim invazivă pentru pacienții cu AVC și despre beneficiile acestei intervenții.
„În cazul AVC-ului ischemic, când un cheag s-a deplasat de la inimă sau de la o arteră și a blocat o arteră cerebrală, singura opțiune înainte de dezvoltarea radiologiei intervenționale era injectarea de tromboliză. Neurologii injectau un medicament care dizolvă parțial sau total cheagul, fiind necesară o intervenție suplimentară. A apărut astfel această zonă de specializare, care are rolul de a scoate cheagul din creier. Nu există alte alternative chirurgicale pentru aceasta. Este singura modalitate completă de tratament a AVC-ului ischemic”.
În cazul AVC-ului hemoragic, „existând ruperea unui anevrism cerebral, soluția neurochirurgicală este necesară, intervenția chirurgicală vizând anevrismul rupt și montarea unei agrafe pentru a opri fluxul sanguin”.
„Și metoda are limitele ei”
Ce fac radiologii intervenționiști în astfel de cazuri? „Evităm operația chirurgicală și intrăm prin arteră. Ajungem la anevrism, ca un chirurg, dar îl umplem din interior cu spire de platină sau dispozitive speciale. Pentru pacient, acest lucru înseamnă evitare intervenției chirurgicale cu riscurile ei.”
Mihoc recunoaște că „și această metodă are limitele sale, unele anevrisme necesitând intervenție chirurgicală”.
Înainte de a decide cea mai bună soluție pentru un pacient, acesta trebuie evaluat de o echipă multidisciplinară, conform procedurilor din străinătate, „mă consult cu colegul meu, analizăm dosarul pacientului, și stabilim metoda cea mai potrivită: chirurgicală sau intervențională, ceea ce este cel mai bine pentru fiecare pacient”.
Cel mai tânăr pacient cu AVC avea „30 și ceva de ani”
Conform declarațiilor medicului, vârsta pacienților cu AVC este în scădere. „Cel mai tânăr pacient avea 30 și ceva de ani, dar există și copii de 6 luni afectați – cauze genetice. Avem și pacienți de 18, 20 de ani. Unele cazuri sunt cauzate de consumul de substanțe interzise sau de alte afecțiuni (colesterol, diabet). În asemenea contexte, AVC-ul poate apărea la vârste tinere”.
Recomandarea este „la cea mai mică suspiciune de AVC, la pierderea forței într-o mână, deformarea feței sau dificultăți de mişcare a unui picior, solicitați de urgenţă ajutorul la 112”.
AVC-ul este o afecțiune „foarte frecventă, din păcate, frecvența sa crește, iar varsta medie a bolnavilor scade. Ajung tot mai mulți pacienți tineri în spital”.
Factorii care contribuie la aceasta tendință sunt „stilul de viață, stresul și alimentația nepotrivită”.
De asemenea, medicul mai atrage atenția asupra tendinței pacienților de a ațtepta, sperând că simptomele vor dispărea. „Dacă se întâmplă acest lucru, ajutorul medical poate să nu mai fie eficient. Vă rugăm, la cea mai mică suspiciune de AVC, solicitați imediat ajutorul la 112.”
În Spania, toate spitalele mari și medii au secții de radiologie intervențională, dedicând o atenție deosebită procedurilor chirurgicale minim invazive, ghidate prin imagistică.
